1. Numai* în Dumnezeu rămâne liniştit sufletul meu; de la El vine mântuirea mea.

2. Numai* El este stânca mea şi mântuirea mea, turnul meu înalt; nu* mă voi clătina mult.

3. ✡ Până când vă veţi năpusti asupra unui om, să-l doborâţi toţi ca* pe un perete aplecat, ca pe un zid gata să cadă?

4. Ei se sfătuiesc numai să-l doboare din înălţimea lui; îşi găsesc plăcerea în minciună; cu* gura lor binecuvântează, dar în inima lor blestemă. Oprire.

5. Dar tu, suflete al meu, odihneşte-te în pace în* Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aşteptLit. „aşteptarea mea“.

6. Numai El este stânca mea şi mântuirea mea, turnul meu înalt: nu mă voi clătina.

7. La* Dumnezeu este mântuirea mea şi gloria mea, stânca tăriei mele; adăpostul meu este în Dumnezeu.

8. Încrede-te în El în toate timpurile, poporule; vărsaţi-vă* inima înaintea Lui: Dumnezeu este adăpostul* nostru. Oprire.

9. ✡ Fiii oamenilor de rând sunt numai o* suflare, fiii celor mari sunt minciună; puşi în cumpănă împreună, sunt mai puţin decât o suflare.

10. Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi speranţa deşartă în hoţie; când* creşte bogăţia, nu vă lipiţi inima de ea.

11. O dată* a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea* este a lui Dumnezeu.

12. Şi a Ta, Doamne, este bunătatea*, pentru că Tu* răsplăteşti fiecărui om după fapta lui.