1. Am zis: „Îmi voi păzi* căile, ca să nu păcătuiesc cu limba mea: voi pune frâu gurii* mele cât* timp este cel rău înaintea mea“.

2. Am fost* mut, în tăcere; am tăcut când era vorba de bine; şi durerea mea a crescut.

3. Inima mea ardea înăuntrul meu; în cugetarea mea s-a aprins focul*, atunci am vorbit cu limba mea:

4. „Doamne, fă-mi* cunoscut sfârşitul meu şi cât este măsura zilelor mele; fă-mă să ştiu cât de trecătorSau „fragil“ sunt“.

5. Iată, Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână şi durata* vieţii meleSau „timpul meu“ este ca nimic înaintea Ta; în adevăr*, orice om care stă în picioareSau „chiar cel aşezat sus“ este numai o suflareSau „deşertăciune“. Oprire.

6. În adevăr, omul umblă ca o umbrăSau „umblă în ceea ce nu e decât aparenţă“*; în adevăr, se frământă în zadar, îngrămădeşte* bunuri şi nu ştie cine le va strânge.

7. ✡ Şi acum, ce aştept eu, Doamne? Speranţa* mea este în Tine.

8. Scapă-mă de toate nelegiuirile mele; nu mă lăsa batjocurii* nebunului.

9. Am rămas* mut, nu mi-am deschis gura, pentru că Tu* ai făcut aceasta.

10. Depărtează* lovituraSau „rana biciului“ Ta de la mine. Sunt mistuit de loviturile mâinii Tale.

11. Când îl pedepseşti pe om, mustrându-l din cauza nelegiuirii, faci să dispară* frumuseţea lui precum molia; în adevăr*, orice om este numai o suflare. Oprire.

12. ✡ Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă urechea la strigătul meu. Nu fi surd la lacrimile mele, pentru că* sunt un străin, un pribeag înaintea Ta, ca* toţi părinţii mei.

13. Abate-Ţi* privirile de la mine şi îmi voi regăsi puterea înainte de a mă duce şi să* nu mai fiu.