1. Doamne, Tu ai fost* locuinţa noastrăSau „adăpostul nostru“ din generaţie în generaţie.

2. ✡ Mai înainte* de a se fi născut munţii şi ca Tu să fi formatSau „să fi dat naştere“ pământul şi lumea, din eternitate în eternitate Tu eşti Dumnezeu.

3. Tu îl întorci pe om în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă*, fii ai oamenilor!“

4. Pentru că* o mie de ani, în ochii Tăi, sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă în noapte.

5. Îi duci ca un torent; sunt ca* un somn – dimineaţa sunt* ca iarba care înverzeşte:

6. dimineaţa* înfloreşte şi înverzeşte, seara este tăiată şi se usucă.

7. ✡ Pentru că suntem mistuiţi de mânia Ta şi înspăimântaţi de furia Ta.

8. Ai pus* nelegiuirile noastre înaintea Ta, păcatele* noastre ascunse în lumina feţei Tale.

9. Pentru că toate zilele noastre trecSau „pier“ sub mânia Ta; ne sfârşim anii ca un gândSau „oftat“.

10. Zilele anilor noştri ajung la şaptezeci de ani şi dacă, datorită puterii, ajung la optzeci de ani, totuşi mândria lor este durere şi deşertăciune; pentru că trec repede şi noi zburăm.

11. Cine cunoaşte puterea mâniei Tale şi furia Ta, potrivit cu temerea de Tine?

12. Învaţă-ne* să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă.

13. ✡ Întoarce-Te, Doamne, până când? Şi întoarce-Te* cu privire la slujitorii Tăi.

14. Satură-ne dimineaţa de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi* să ne bucurăm toate zilele noastre.

15. Bucură-ne, tot atâtea zile cât ne-ai întristat, tot atâţia ani cât am văzut răul.

16. Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea* Ta, şi fiilor lor măreţia Ta.

17. Şi bunăvoinţaSau „frumuseţea“* Domnului Dumnezeului nostru să fie peste noi; şi întăreşte* lucrarea mâinilor noastre peste noi; da, lucrarea mâinilor noastre, întăreşte-o.