1. Te iubesc, Doamne, tăria mea!

2. Domnul* este stâncaO stâncă înaltă mea şi cetăţuia mea şi salvatorul meu; Dumnezeul meu, stânca mea în care mă* încred, scutul* meu şi tăriaLit. „cornul“ mântuirii mele, turnul meu cel înalt!

3. Voi chema pe Domnul* care este vrednic de laudă şi voi fi salvat de vrăjmaşii mei.

4. ✡ M-au înconjurat legăturile morţii* şi m-au înspăimântat şuvoaiele nelegiuiriiSau „lui Belial“.

5. M-au înfăşurat legăturile Locuinţei morţilor, m-au prins laţurile morţii.

6. În strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu. Din templul Său a auzit glasul meu şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.

7. ✡ Atunci pământul s-a zguduit* şi s-a cutremurat şi temeliile munţilor s-au clătinat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.

8. Fum se ridica din nările Lui şi foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

9. Şi a plecat* cerurile şi a coborât; şi un întuneric gros era sub picioarele Lui.

10. Călărea* pe un heruvim şi zbura şi plutea* pe aripile vântului.

11. A făcut din întuneric ascunzătoarea Lui, cortul* Lui împrejurul Lui: întuneric de ape, nori deşi ai cerurilor.

12. Din strălucirea* care era înaintea Lui treceau norii Săi deşi: grindină şi cărbuni de foc.

13. Şi Domnul a tunat din ceruri şi Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul*: grindină şi cărbuni de foc.

14. Şi-a aruncat* săgeţile şi i-a împrăştiat; şi a aruncat fulgere multe şi i-a risipit.

15. Atunci s-au văzut albiile* apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, prin vuietul suflării nărilor Tale.

16. El Şi-a întins* mâna din înălţime, m-a apucat, m-a scos din ape mari;

17. m-a scăpat de vrăjmaşul meu puternic şi de cei care mă urau, pentru că erau mai puternici decât mine.

18. S-au aruncat asupra mea în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu.

19. ✡ Şi m-a scos la loc larg*, m-a scăpat, pentru că Şi-a găsit plăcerea în mine.

20. Domnul mi-a răsplătit* după dreptatea mea, mi-a dat după curăţia mâinilor mele,

21. pentru că am păzit căile Domnului şi nu m-am îndepărtat cu răutate de Dumnezeul meu,

22. pentru că toate judecăţile Lui au fost înaintea mea şi nu am îndepărtat de la mine hotărârile Lui.

23. Şi am fost drept înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuirea mea.

24. Şi* Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25. Cu cel îndurător* Te arăţi îndurător, cu omul desăvârşit Te arăţi desăvârşit.

26. Cu cel curat Te arăţi curat, cu cel viclean* Te porţi după viclenia luiSau „cu asprime“.

27. Pentru că Tu vei salva poporul întristat şi vei coborî ochii* trufaşi.

28. Pentru că Tu faci să lumineze* lumina mea: Domnul Dumnezeul meu luminează întunericul meu.

29. Deoarece cu Tine alerg împotriva unei cete înarmate şi cu Dumnezeul meu trec peste zid.

30. ✡ Dumnezeu: calea Lui este desăvârşită*; Cuvântul Domnului este încercat*, El este un scut pentru* toţi cei care se încred în El.

31. Pentru că* cine este DumnezeuEbr. „Eloah“ în afară de Domnul? Şi cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

32. Dumnezeu, Care mă încinge* cu putere şi-mi face calea desăvârşită,

33. Care îmi face picioarele ca ale cerboaicelor* şi mă face să stau pe înălţimile* mele,

34. Care îmi deprinde* mâinile la luptă şi braţele mele întindSau „zdrobesc“ un arc de aramă!

35. Şi Tu mi-ai dat scutul mântuirii Tale, şi dreapta Ta m-a susţinut şi bunătatea Ta m-a făcut mare.

36. Tu mi-ai pus în loc larg paşii sub mine şi gleznele* nu mi s-au clătinat.

37. I-am urmărit pe vrăjmaşii mei şi i-am ajuns şi nu m-am întors până nu i-am nimicit.

38. I-am zdrobit şi nu s-au putut ridica; au căzut sub picioarele mele.

39. Şi Tu m-ai încins cu putere pentru luptă; ai plecat sub mine pe cei care se ridicau împotriva mea.

40. Şi ai făcut ca vrăjmaşii mei să-şi întoarcă spatele spre mine; şi i-am nimicit pe cei care mă urau.

41. Ei strigau, dar nu era nici un salvator; strigau către Domnul*, dar nu le-a răspuns.

42. Şi i-am sfărâmat ca pulberea în vânt, i-am aruncat departe, ca noroiul* străzilor.

43. ✡ Tu m-ai scăpat* din neînţelegerile poporului; m-ai făcut cap* al naţiunilor; un popor pe care nu-l cunoşteam* îmi slujeşte.

44. Îndată ce au auzit cu urechea lor, m-au ascultat; fiii străinului* mi se supun linguşindu-măSau „prefăcându-se“*.

45. Fiii străinului şi-au pierdut inimaSau „s-au veştejit“ şi au ieşit tremurând din locurile lor ascunseSau „întărite“.

46. ✡ Viu este Domnul şi binecuvântată fie Stânca mea! Şi înălţat fie Dumnezeul mântuirii mele,

47. Dumnezeu, Care m-a răzbunat şi mi-a supus* popoarele,

48. Care m-a scăpat de vrăjmaşii mei! Da, m-ai înălţat* deasupra celor care se ridică împotriva mea, m-ai scăpat de omul violent.

49. De aceea*, Doamne, Te voi lăuda printre naţiuni şi voi cânta psalmi Numelui Tău.

50. El, Care a dat mari izbăviri* împăratului Său şi arată bunătate unsului Său: lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna*.