1. Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea, care-mi* deprinde mâinile pentru luptă, degetele mele pentru bătălie,

2. Bunătatea* meaVezi Ps. 59.17 şi cetăţuia mea, turnul meu înalt şi salvatorul meu, scutul meu şi Cel în care mă adăpostesc, Cel care-mi supune poporul meu!

3. ✡ Doamne*, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului, ca să ţii seama de el?

4. Omul* este ca o suflare, zilele* lui sunt ca umbra care trece.

5. Doamne, pleacă* cerurile Tale şi coboară! Atinge* munţii, şi vor fumega!

6. Fă* să strălucească fulgerul şi împrăştie-i! Trimite-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugăSau „încurcă-i“!

7. Întinde-Ţi* mâinile din înălţime, salvează-mă* şi scapă-mă din apele mari, din mâna fiilor* celor străini,

8. a căror gură vorbeşte* deşertăciuneSau „minciună“ şi a căror dreaptă este o dreaptă a minciuniiSau „a înşelăciunii“.

9. ✡ Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare* nouă, Îţi voi cânta psalmi cu lira de zece coarde,

10. Ţie, care* dai mântuireSau „victorie“ împăraţilor, care-l scapi pe David, slujitorul Tău, de sabia vătămătoare.

11. Salvează-mă* şi scapă-mă din mâna fiilor celor străini, a căror gură vorbeşte deşertăciuneSau „minciună“ şi a căror dreaptă este o dreaptă a minciuniiSau „a înşelăciunii“.

12. Pentru ca fiii noştri să fie ca* nişte plante care cresc în tinereţea lor, fiicele noastre ca nişte pietre de unghiSau „coloane de colţ“ sculptateOrnamental în felul unui palat.

13. Grânarele noastre să fie pline, dând de toate; turmele noastre să fie înmulţite cu miile, cu zecile de mii, în păşunile noastre;

14. vacile noastre să fie prăsitoareSau „boii noştri să fie încărcaţi“, să nu fie nici o ruptură şi nici o ieşire şi nici un strigăt pe străzile noastre.

15. Ferice* de un astfel de popor! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!