1. Cât* de plăcute sunt locaşurileSau „corturile“ Tale, Doamne al oştirilor!

2. Sufletul* meu doreşte şi chiar tânjeşte după curţile Domnului; inima mea şi carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu.

3. Chiar vrabia a găsit o casă, şi rândunica un cuib pentru ea, unde şi-a pus puii; altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

4. Ferice* de cei care locuiesc în casa Ta; ei Te vor lăuda fără încetare! Oprire.

5. ✡ Ferice de omul a cărui putere este în Tine: în inima lor sunt croite drumuri!

6. Trecând prin valea plângeriiEbr. „Baca“*, ei o fac un izvor; şi ploaiaPloaia de toamnă, a semănatului timpurie o acoperă cu binecuvântări.

7. Ei merg din* putere în putere, se* înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

8. ✡ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea; pleacă urechea, Dumnezeul lui Iacov! Oprire.

9. Tu*, scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău.

10. Pentru că mai bună este o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte. Aş vrea mai bine să stau în pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii.

11. Pentru că Domnul Dumnezeu este un soare* şi un scut*; Domnul va da har şi glorie; nu va refuza nici un* bine celor care umblă în nevinovăţie.

12. ✡ Doamne al oştirilor, ferice* de omul care se încrede în Tine!