1. De ce, Doamne, stai departe, Te ascunzi în timpuri de necaz?

2. ✡ Cel rău, în mândria lui, îl urmăreşte aprig pe cel întristat; vor fi prinşi* în cursele pe care le-au urzit.

3. Pentru că cel rău se îngâmfă* cu dorinţa sufletului lui şi-l binecuvântează* pe cel lacom, Îl dispreţuieşte pe Domnul.

4. Cel rău, în trufia feţei lui, spune: „El nu* cercetează!“ Toate gândurile* lui sunt: „Nu este Dumnezeu!“

5. Căile lui reuşescLit. „sunt tari“ întotdeauna; judecăţile* Tale sunt prea înalte ca să-i fie înainte; el suflă* împotriva tuturor adversarilor lui.

6. El zice* în inima lui: „Nu voi fi clătinat, din generaţie în generaţie* nu voi fi în nenorocire!“

7. Gura* lui este plină de blestem şi de înşelăciune şi de asuprire; sub limba* lui este răutate şi nelegiuire.

8. Stă la pândă în locurile* ascunse ale satelor; ochii lui pândesc* pe cel fără ajutor.

9. Pândeşte* în ascuns, ca un leu din hăţişul lui; pândeşte ca să-l prindă pe cel întristat; îl prinde pe cel întristat, trăgându-l în cursa lui.

10. Se ghemuieşte, se pleacă, şi cei fără ajutor cad prin tăria luiSau „sub cele tari ale lui“, probabil o aluzie la gheare.

11. El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat. Îşi ascunde* faţa, nu va vedea niciodată“.

12. ✡ Ridică-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică-Ţi* mâna! Nu uita pe cei întristaţiSau „blânzi“!

13. Pentru ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? El zice în inima lui: „Tu nu vei cerceta!“

14. Tu ai văzut, pentru că priveşti necazulSau „răutatea“ şi întristarea, ca să le răsplăteşti cu mâna Ta. Cel* fără ajutor Ţi se încredinţează Ţie, Tu eşti ajutorul* orfanului.

15. Zdrobeşte* braţul celui rău şi cercetează nelegiuireaSau „răutatea“ celui rău până n-o vei mai găsi.

16. ✡ Domnul* este Împărat în vecii vecilor; naţiunile au pierit din ţara Sa.

17. Doamne, Tu ai ascultat dorinţa celor întristaţiSau „blânzi“! Tu le-ai întărit* inima, Tu Ţi-ai plecat urechea,

18. ca să faci* dreptate celui orfan şi celui asuprit, pentru ca omul care este din ţărână să nu mai înspăimânte.