Psalmii

Cartea a cincea

Psalmul 139

Către mai-marele muzicii. Un psalm al lui David.

1. Doamne, Tu m-ai cercetat* şi mă cunoşti,

2. Tu ştii* când mă aşez şi când mă ridic, de departe îmi pătrunzi* gândul.

3. Tu ştiiLit. „cerni“ (cercetezi cu atenţie)* când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele.

4. Încă nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi, iată, Doamne, Tu* îl cunoşti în totul.

5. Tu mă ţii strâns pe dinapoi şi pe dinainte şi Ţi-ai pus mâna peste mine.

6. O cunoştinţă* prea minunată pentru mine! Este atât de înaltă, că n-o pot ajunge.

7. ✡ Unde* să mă duc de la Duhul Tău şi unde să fug de la faţa Ta?

8. Dacă* mă sui în ceruri, Tu eşti acolo; dacă* mă culc în Locuinţa morţilor, iată, Tu eşti acolo;

9. dacă aş lua aripile zorilor, dacă aş locui la capătul mării,

10. şi acolo mâna Ta mă va conduce şi dreapta Ta mă va apuca.

11. Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul mă va acoperi“, – atunci noaptea va fi lumină în jurul meu;

12. chiar întunericul* nu este întunecos pentru Tine şi noaptea străluceşte ca ziua, întunericul este ca lumina.

13. Pentru că Tu mi-ai întocmit rărunchiiSau „ai Tăi au fost rărunchii mei“, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.

14. ✡ Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor şi admirabil. Minunate sunt lucrările Tale şi sufletul meu o ştie foarte bine.

15. Oasele* mele nu au fost ascunse de Tine când am fost făcut în taină, ţesut ca o broderie, în locurile de jos ale pământului.

16. Ochii Tăi au văzut fiinţa mea neîntocmită şi în cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele: zi de zi se formau când nu era încă nici unul.

17. Şi cât* de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, cât de mare este numărulLit. „suma“ lor!

18. Dacă aş vrea să le număr, sunt mai numeroase decât nisipul. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine!

19. ✡ De l-ai ucide*, DumnezeuleEbr. „Eloah“, pe cel rău! Şi voi, oameni ai sângelui, depărtaţi-vă* de mine!

20. Ei, careSau „Pentru că ei“ vorbesc* cu răutateSau „cu rea intenţie“ împotriva Ta, vrăjmaşii Tăi, care iau în deşert Numele Tău!

21. Să* nu-i urăsc eu, Doamne, pe cei care Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei care se ridică împotriva Ta?

22. Îi urăsc cu o ură desăvârşită; sunt vrăjmaşi pentru mine.

23. Cercetează-mă*, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă mă şi cunoaşte-mi gândurileLit. „gândurile neliniştite“!

24. Şi vezi dacă este în mine vreo cale a întristăriiSau „cale idolatră“ şi condu mă* pe calea eternă!



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)