1. Binecuvântează*, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti foarte mare, Tu* eşti îmbrăcat în măreţie şi splendoare!

2. Cel care Se* înveleşte cu lumina ca şi cu o manta; întinde* cerurile ca un cortSau „ca o perdea“;

3. Cel care pune* bârnele cămărilor Lui înalte în ape; din* nori Îşi face car; umblă* pe aripile vântului;

4. Cel care face* îngerii Săi duhuri, slujitorii Săi flăcări* de foc.

5. ✡ El a aşezat* pământul pe temeliile lui: el nu se va clătina niciodată.

6. L-ai acoperit* cu adâncul ca şi cu un veşmânt; apele stăteau deasupra munţilor:

7. la mustrarea Ta, ele* au fugit, la glasul tunetului Tău, s-au grăbit să fugă,

8. munţii* s-au ridicat, văile s-au coborât, până la locul* pe care l-ai rânduit Tu pentru ele.

9. Tu ai pus* o margine peste care nu vor trece; nu se* vor mai întoarce să acopere pământul.

10. ✡ El este Cel care a trimis izvoarele în văi, ele curg între munţi,

11. ele adapă toate fiarele câmpului; măgarii sălbatici îşi potolesc setea;

12. lângă ele locuiesc păsările cerului; ele fac să le răsune glasul între ramuri.

13. El este Cel care adapă* munţii din cămările Sale înalte; pământul* se satură cu rodul* lucrărilor Tale;

14. ✡ Cel care face* să crească iarbă pentru vite şi plante pentru a sluji omului, făcând să iasă pâine* din pământ,

15. şi vin*, care înveseleşte inima omului; cu untdelemn face să-i strălucească faţa; şi cu pâine întăreşte inima omului.

16. Copacii Domnului se satură, cedrii Libanului, pe care* i-a sădit,

17. unde îşi fac păsările cuiburi; chiparoşii sunt locuinţa berzei.

18. Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici; stâncile*, adăpost pentru şafaniAnimal asemănător cu iepurele, necunoscut la noi.

19. ✡ El este Cel care a făcut* luna pentru anotimpuri; soarele îşi cunoaşte* apusul.

20. Tu aduci* întuneric şi se face noapte: atunci ies toate fiarele pădurii după pradă;

21. puii* de leuSau „leii tineri“ răcnesc după pradă şi-şi cer hrana de la Dumnezeu.

22. Soarele răsare, ele se retrag şi se culcă în vizuinele lor.

23. Omul iese la lucrul* său şi la munca sa până seara.

24. ✡ Cât* de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiileSau „creaturile“ Tale.

25. ✡ Marea aceasta mare şi întinsă în toate părţile! Acolo se mişcă vietăţi fără număr, mici şi mari.

26. Acolo umblă corăbiile, leviatanul* acela pe care l-ai făcut Tu, ca să se joace în ea.

27. Toate* aşteaptă de la Tine, ca să le dai hrana la timp.

28. Tu le dai, ele adună; Tu Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi.

29. Îţi ascunzi faţa, ele se tulbură; le iei* suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.

30. Trimiţi* Duhul TăuSau „suflarea Ta“: ele sunt create şi înnoieşti faţa pământului.

31. ✡ Gloria Domnului va fi pentru totdeauna: Domnul Se* va bucura de lucrările Sale.

32. El priveşte spre pământ, şi el se* cutremură; atinge* munţii şi ei fumegă.

33. Voi* cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi.

34. Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul.

35. Păcătoşii se vor sfârşi* de pe pământ şi cei răi nu vor mai fi. Binecuvântează*, suflete al meu, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul! Aleluia!, ebr. „Halelu-Yah“