Pagina curentă: GBV 2001 » Vechiul Testament » Psalmul 104
Psalmii
Psalmul 104
1. Binecuvântează*, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti foarte mare, Tu* eşti îmbrăcat în măreţie şi splendoare!
2. Cel care Se* înveleşte cu lumina ca şi cu o manta; întinde* cerurile ca un cortSau „ca o perdea“;
3. Cel care pune* bârnele cămărilor Lui înalte în ape; din* nori Îşi face car; umblă* pe aripile vântului;
4. Cel care face* îngerii Săi duhuri, slujitorii Săi flăcări* de foc.
5. ✡ El a aşezat* pământul pe temeliile lui: el nu se va clătina niciodată.
6. L-ai acoperit* cu adâncul ca şi cu un veşmânt; apele stăteau deasupra munţilor:
7. la mustrarea Ta, ele* au fugit, la glasul tunetului Tău, s-au grăbit să fugă,
8. munţii* s-au ridicat, văile s-au coborât, până la locul* pe care l-ai rânduit Tu pentru ele.
9. Tu ai pus* o margine peste care nu vor trece; nu se* vor mai întoarce să acopere pământul.
10. ✡ El este Cel care a trimis izvoarele în văi, ele curg între munţi,
11. ele adapă toate fiarele câmpului; măgarii sălbatici îşi potolesc setea;
12. lângă ele locuiesc păsările cerului; ele fac să le răsune glasul între ramuri.
13. El este Cel care adapă* munţii din cămările Sale înalte; pământul* se satură cu rodul* lucrărilor Tale;
14. ✡ Cel care face* să crească iarbă pentru vite şi plante pentru a sluji omului, făcând să iasă pâine* din pământ,
15. şi vin*, care înveseleşte inima omului; cu untdelemn face să-i strălucească faţa; şi cu pâine întăreşte inima omului.
16. Copacii Domnului se satură, cedrii Libanului, pe care* i-a sădit,
17. unde îşi fac păsările cuiburi; chiparoşii sunt locuinţa berzei.
18. Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici; stâncile*, adăpost pentru şafaniAnimal asemănător cu iepurele, necunoscut la noi.
19. ✡ El este Cel care a făcut* luna pentru anotimpuri; soarele îşi cunoaşte* apusul.
20. Tu aduci* întuneric şi se face noapte: atunci ies toate fiarele pădurii după pradă;
21. puii* de leuSau „leii tineri“ răcnesc după pradă şi-şi cer hrana de la Dumnezeu.
22. Soarele răsare, ele se retrag şi se culcă în vizuinele lor.
23. Omul iese la lucrul* său şi la munca sa până seara.
24. ✡ Cât* de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiileSau „creaturile“ Tale.
25. ✡ Marea aceasta mare şi întinsă în toate părţile! Acolo se mişcă vietăţi fără număr, mici şi mari.
26. Acolo umblă corăbiile, leviatanul* acela pe care l-ai făcut Tu, ca să se joace în ea.
27. Toate* aşteaptă de la Tine, ca să le dai hrana la timp.
28. Tu le dai, ele adună; Tu Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi.
29. Îţi ascunzi faţa, ele se tulbură; le iei* suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.
30. Trimiţi* Duhul TăuSau „suflarea Ta“: ele sunt create şi înnoieşti faţa pământului.
31. ✡ Gloria Domnului va fi pentru totdeauna: Domnul Se* va bucura de lucrările Sale.
32. El priveşte spre pământ, şi el se* cutremură; atinge* munţii şi ei fumegă.
33. Voi* cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi.
34. Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul.
35. Păcătoşii se vor sfârşi* de pe pământ şi cei răi nu vor mai fi. Binecuvântează*, suflete al meu, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul! Aleluia!, ebr. „Halelu-Yah“