1. Ferice de acela a cărui fărădelege este iertată*, al cărui păcat este acoperit!

2. Ferice de omul căruia Domnul nu-i* socoteşte nelegiuirea şi în* duhul căruia nu este viclenie!

3. ✡ Când tăceam, mi se topeau oasele de geamătul meu toată ziua.

4. Pentru că zi şi noapte mâna* Ta apăsa asupra mea; mi s-a schimbat vigoareaLit. „seva“ în seceta verii. Oprire.

5. ✡ Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea; am spus*: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele“. Şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Oprire.

6. De aceea*, orice om evlavios să se roage* Ţie la timpul când poţi fi găsit. Cu siguranţă, în potop de ape mari, acestea nu-l vor ajunge.

7. Tu* eşti adăpostul meu; Tu mă păzeşti de necaz, Tu mă înconjori cu cântări* de mântuire. Oprire.

8. ✡ „Eu te voi instrui şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi; Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta“.

9. Nu* fiţi ca un cal sau ca un catâr, care n-au* pricepere, a căror podoabă sunt frâul şi zăbala pentru a-i struni când nu vor să se apropieSau „ca să nu se apropie“ de tine.

10. ✡ Multe* întristări sunt pentru cel rău, dar cel care* se încrede în Domnul va fi înconjurat de bunătate.

11. ✡ Bucuraţi-vă* în Domnul şi veseliţi-vă, voi, cei drepţi! şi strigaţi de bucurie, voi, toţi cei drepţi cu inima!