1. Ceartă-Te* Tu, Doamne, cu cei care se ceartă cu mine; luptă-Te* Tu cu cei care se luptă cu mine!

2. Ia* pavăza şi scutul şi ridică-Te în ajutorul meu.

3. Întinde suliţa şi închide calea înaintea celor care mă urmăresc! Spune sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta“.

4. ✡ Ruşinaţi* şi înfruntaţi să fie cei care-mi caută viaţa; să fie daţi înapoi* şi încurcaţi cei care plănuiesc nenorocirea mea.

5. Să fie* ca pleava înaintea vântului şi Îngerul Domnului să-i alungeSau „să-i urmărească“.

6. Calea să le fie întunecoasă* şi alunecoasă şi Îngerul Domnului să-i urmărească!

7. Pentru că fără temei au pregătit* în ascuns o cursă pentru mine, fără motiv au săpat o groapă pentru sufletul meu.

8. O distrugere să vină* peste el pe neaşteptate şi cursa* lui, pe care a ascuns-o, să-l prindă: să cadă în ea spre distrugere.

9. Şi sufletul meu se va veseli în Domnul, se* va bucura de mântuirea lui.

10. Toate* oasele mele vor spune: „Doamne, cine* este ca Tine, care-l scapi pe cel întristat de cel care este mai puternic decât el, da, pe cel întristat şi pe cel sărac de cel care îl jefuieşte?“

11. ✡ Martori* violenţiLit. „Martori ai violenţei“ se ridică, mă întreabă ce nu ştiu.

12. Îmi întorc* rău pentru bine; sufletul meu este părăsit.

13. Iar eu, când* ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul în post şi rugăciunea* mea se întorcea în sânul meu.

14. M-am purtat ca şi cu prietenul meu, ca şi cu fratele meu; m-am plecat trist, ca unul care-şi jeleşte mama.

15. Dar, la poticnirea mea, ei s-au bucurat şi s-au adunat; defăimătorii s-au strâns împotriva mea şi eu n-am* ştiutSau „nu i-am cunoscut“. M-au sfâşiat* şi nu au încetat;

16. ca nişte făţarnici batjocoritori la ospeţe, au scrâşnit* din dinţi împotriva mea.

17. ✡ Doamne, până când vei privi*? Scapă-mi sufletul din distrugerile lor, pe singurul* meu suflet de leii tineri!

18. Îţi voi aduce mulţumiri* în adunarea cea mare, Te voi lăuda în mijlocul unui popor mareSau „puternic“.

19. Să* nu se bucure de mine cei care pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, să* nu-şi facă semne cu ochiul cei care* mă urăsc fără temei!

20. Pentru că ei nu vorbesc de pace; ci cugetă înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi ai ţăriiSau „ai pământului“.

21. Şi şi-au deschis* larg gura împotriva mea; au spus: „Ha*, ha! Ochiul nostru a văzut!“

22. Tu ai văzut*, Doamne! Nu* tăcea; Doamne, nu Te depărta* de mine!

23. Trezeşte-Te şi ridică-Te*, ca să-mi faci dreptate, Dumnezeul şi Domnul meu, ca să mă aperi!

24. Judecă-măSau „Fă-mi dreptate“* după* dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu; şi să* nu se bucure ei de mine!

25. Să* nu zică în inima lor: „Aha, iată ce doreamLit. „iată sufletul nostru!“!“ Să nu spună: „L-am înghiţit*!“

26. Să fie toţi ruşinaţi* şi înfruntaţi, cei care se bucură de nenorocirea mea. Să fie acoperiţi* de ruşine şi ocară cei care se înalţă* cu mândrie împotriva mea!

27. Să* strige de bucurie şi să se veselească cei care găsesc plăcere în dreptatea mea şi să zică* neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care* Îşi găseşte plăcerea în pacea slujitorului Său!“

28. Şi limba* mea va vorbi despre dreptatea Ta, lauda Ta, toată ziua.