1. Ferice de omul* care nu se duce la sfatul celor răi şi nu stă pe calea păcătoşilor şi nu* se aşază pe scaunulSau „în compania“ celor batjocoritori;

2. ci plăcerea* lui este în legea Domnului şi cugetă* la legea Lui zi şi noapte.

3. Şi el esteSau „va fi“ ca* un pom sădit lângă pâraie de apă, care îşi dă rodul la timpul lui şi a cărui frunză nu se veştejeşte; şi* tot ce face prosperă.

4. ✡ Nu tot aşa sunt cei răi; ci ei sunt ca pleava* pe care o spulberă vântul.

5. De aceea cei răi nu vor rămâne în picioare la judecată, nici păcătoşii în adunarea celor drepţi.

6. Pentru că Domnul* cunoaşte calea celor drepţi, dar calea celor răi va pieri.