1. Tace dreptatea cu adevărat? o vorbiţi voi? Sau „Voi, cei puternici, vorbiţi în adevăr dreptate?“ Judecaţi voi cu dreptate, fii ai oamenilor?

2. Dimpotrivă, în inimă comiteţi nedreptăţi, cumpăniţi* violenţa mâinilor voastre în ţară.

3. Cei răi se* abat de la naştere, rătăcesc din pântece, vorbind minciuni.

4. Veninul* lor este ca veninul unui şarpe, ca vipera* surdă, care-şi astupă urechea,

5. care nu ascultă de glasul fermecătorilor, al vrăjitorului iscusit în vrăjitorii.

6. ✡ Dumnezeule, zdrobeşte-le* dinţii în gură! Smulge colţii leilor tineri, Doamne!

7. Să* se topească precum apele care se scurg! Când îşi potrivesc săgeţile, să fie ca tociteSau „cu vârful tăiat“!

8. Să fie ca un melc care se topeşte mergând! Ca* stârpitura unei femei: să nu vadă soarele!

9. Mai înainte ca oalele voastre să fi simţit spinii, verzi sau arzând, îi va lua* vârtejul.

10. Cel* drept se va bucura când va vedea răzbunarea; îşi va spăla* picioareleLit. „paşii“ în sângele celui rău.

11. Şi* omul va zice: „Sigur, este un rod pentru cel drept; sigur, este un Dumnezeu care judecă* pe pământ!“