1. Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea,

care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

2. Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea,

Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,

Scutul meu de adăpost,

care-mi supune pe poporul meu!

3. Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el,

fiul omului ca să iei seama la el?

4. Omul este ca o suflare,

zilele lui sînt ca umbra care trece.

5. Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te!

Atinge munţii, ca să fumege!

6. Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!

Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune-i pe fugă!

7. Întinde-Ţi mînile de sus,

izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari,

din mîna fiilor celui străin,

8. a căror gură spune neadevăruri,

şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

9. Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă,

Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

10. Tu, care dai împăraţilor biruinţa,

care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

11. izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin,

a căror gură spune neadevăruri,

şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

12. Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor;

fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

13. Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde;

turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:

14. viţelele noastre sînt prăsitoare;

nu-i nicio pagubă, nicio robie,

nici un ţipăt în uliţele noastre!

15. Ferice de poporul care stă astfel!

Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!