1. Ah, dacă ai despica cerurile, dacă ai coborî, s-ar topiSau „ar tremura“ munţii* înaintea Ta,

2. cum aprinde focul vreascurile, cum face focul să clocotească apa: ca să faci Numele Tău cunoscut vrăjmaşilor Tăi, ca să tremure naţiunile înaintea Ta!

3. Când făceai* lucruri înfricoşătoare pe care nu le aşteptam, ai coborât, munţii s-au topit înaintea Ta.

4. Şi niciodată* n-au auzitSau „Chiar din timpul de demult ei n-au auzit“, nici n-au prins cu urechea, nici ochiul n-a văzut un Dumnezeu în afară de Tine, care să lucreze pentru cel care-L aşteaptăSau „n-a văzut, în afară de Tine, Dumnezeule, ce va face El pentru cel care-L aşteaptă“.

5. Tu întâmpini pe cel care se bucură şi face dreptate*, pe cei care-şi amintesc* de Tine în căile Tale. Iată, Te-ai mâniat, pentru că noi am păcătuit*: în eleCăile Tale este trăinicie, şi noi vom fi salvaţi.

6. Pentru că toţi am ajuns ca ceva necurat* şi toate faptele* noastre drepte sunt ca o haină mânjităSau „ca o haină plină de menstră“; şi toţi ne veştejim* ca frunza şi nelegiuirile* noastre ne poartă ca vântul.

7. Şi nu este nimeni* care cheamă Numele Tău, care să se trezească şi să se alipească de Tine; pentru că Ţi-ai ascuns faţa* de noi şi ne-ai făcut să ne topim prin nelegiuirileLit. „prin puterea (mâna) nelegiuirilor“ noastre.

8. ✡ Şi acum, Doamne, Tu* eşti Tatăl nostru. Noi suntem lutul şi Tu olarul* nostru şi noi toţi suntem lucrarea* mâinii Tale.

9. Nu Te mânia* prea tare, Doamne, nici nu-Ţi aduce aminte la nesfârşit de nelegiuire. Iată, vezi, Te rugăm, noi suntem* toţi poporul Tău.

10. Cetăţile Tale sfinte s-au prefăcut într-un pustiu, Sionul este un pustiu, Ierusalimul* o pustietate.

11. Sfânta şi frumoasa noastră* casă, unde Te-au lăudat părinţii noştri, este arsă cu foc, şi toate lucrurile noastre de preţ* sunt pustiite.

12. După toate acestea, Te vei opri* Tu, Doamne? Vei tăcea* Tu şi ne vei întrista peste măsură?