Isaia

Capitolul 2

Domnia Domnului

1. ✸ Cuvântul lui Isaia, fiul lui Amoţ, pe care l-a văzut despre Iuda şi Ierusalim.

2. ✡ Şi va fi aşa: la sfârşitul* zilelorExpresie ebraică referitoare la sfârşitul perioadei legii, când urma să vină Mesia, muntele* casei Domnului va fi întărit în vârful munţilor şi se va înălţa peste dealuri; şi toate* naţiunile vor veniLit. „vor curge“ spre el.

3. Şi multe popoare vor merge şi vor zice: „Veniţi* să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov; şi El ne va învăţa căile Sale şi vom umbla pe cărările Sale“. Pentru că din Sion* va ieşi legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.

4. Şi El va judeca între naţiuni şi va hotărî între multe popoare. Şi îşi vor bate* săbiile în fiare de plug şi suliţele lor în cosoare; nici o naţiune nu va ridica* sabia împotriva altei naţiuni, nici nu vor mai învăţa războiul.

5. ✡ Veniţi, casă* a lui Iacov, şi să umblăm în lumina* Domnului!

Ziua Domnului

6. ✡ Pentru că ai părăsit* pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că ei s-au umplut de ceea ce vine din răsărit* şi fac vrăjitorii* ca filistenii şi bat* palma cu fiii străinilor.

7. Şi ţara lor este plină de argint şi de aur, iar comorile lor n-au sfârşit. Şi ţara lor este plină de cai*, iar carele lor n-au sfârşit;

8. şi ţara lor este plină* de idoliSau „lucruri de nimic“; se închină la lucrarea* mâinilor lor, la ceea ce au făcut degetele lor.

9. Şi omul de rândEbr. „adam“ se va pleca, şi omul cel mareEbr. „iş“ va fi smerit; şi nu-i vei ierta*.

10. „Intră în stâncă şi ascunde te* în ţărână dinaintea groazei* Domnului şi dinaintea gloriei măreţiei Sale!“

11. Ochii cei mândriSau „Ochii trufiei“* ai omuluiEbr. „adam“ vor fi smeriţi şi îngâmfarea oamenilor se va pleca; şi Domnul singur va fi înălţat* în ziua aceea.

12. ✡ Pentru că va fi o zi a Domnului oştirilor peste orice este mândru* şi falnic şi peste orice este înălţat – şi se va pleca;

13. şi peste toţi cedrii* falnici şi înălţaţi ai Libanului şi peste toţi stejarii* Basanului,

14. şi peste toţi munţii cei falnici* şi peste toate dealurile înălţate,

15. şi peste orice turn înalt şi peste orice zid întărit*,

16. şi peste toate corăbiile* Tarsisului şi peste toate lucrările plăcuteSau „dorite“, „măreţe“.

17. Şi mândria omului va fi smerită şi trufia oamenilor se va pleca şi Domnul singur va fi înălţat în ziua aceea.

18. Şi idolii* vor pieri cu totul;

19. şi vor intra în peşterile* stâncilor şi în crăpăturile pământului dinaintea groazei Domnului şi dinaintea gloriei măreţiei Sale, când Se va ridica să clatine* cu putereSau „să îngrozească“ pământul.

20. În ziua aceea*, oamenii îşi vor arunca la cârtiţeLit. „săpătorul de găuri“ şi la lilieci idolii de argint şi idolii de aur, pe care şi-i făcuseră, ca să li se închine.

21. Şi vor intra* în despicăturile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor, dinaintea groazei Domnului şi dinaintea gloriei măreţiei Sale, când Se va ridica să clatine cu putere pământul.

22. ✡ Terminaţi* cu omul, a cărui suflare este în nările lui; pentru că în ce* s-ar ţine seama de el?



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)