1. „Tăceţi* înaintea Mea, insule, şi popoarele să-şi înnoiască puterea. Să se apropie şi să vorbească! Să ne apropiem* împreună la judecată!“

2. „Cine l-a ridicat* de la răsărit pe acela pe care-l însoţeşte dreptatea pas cu pas? El a dat naţiunile înaintea lui şi i-a supus* împăraţi. El le-a dat sabiei sale ca praful şi arcului său ca miriştea smulsă.

3. El îi urmăreşte, trece înainte în siguranţă pe o cale pe care nu mersese cu picioarele lui.

4. Cine* a lucrat şi a făcut aceasta, chemând generaţiile de la început? Eu, Domnul, sunt Cel* dintâi; şi Eu sunt AcelaşiSau „Eu sunt El“ (nume al lui Dumnezeu) cu cei din urmă“.

5. ✡ Insulele au văzut şi se tem. Marginile pământului se cutremură: se apropie şi vin.

6. Ei ajută fiecare pe aproapele său şi fiecare zice fratelui său: „Fii tare!“

7. Şi meşterul* îl îmbărbătează pe argintar*, cel care netezeşte cu ciocanul pe cel care bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: „Este bună“. Şi-lPe idol fixează în cuie, ca să nu se clatine*.

8. ✡ „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales*, sămânţa lui Avraam, prietenul* Meu,

9. tu, pe care te-am luat de la capătul pământului şi te-am chemat de la marginileSau „colţurile“ lui* şi ţi am zis: «Tu eşti robul Meu»; te am ales şi nu te-am respins,

10. nu te teme*, pentru că Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări, şi te voi ajuta, şi te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele.

11. Iată, toţi cei care s-au aprins împotriva ta se vor ruşina* şi vor fi înjosiţi; cei care se luptă cu tine vor fi ca un nimic şi vor pieri.

12. Îi vei căuta şi nu-i vei găsi pe cei care se ceartă cu tine. Cei care se războiesc împotriva ta vor fi ca un nimic şi ca un lucru de nimic.

13. Pentru că Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi voi ţine mâna dreaptă, zicându-ţi: «Nu te teme*, Eu te voi ajuta».

14. ✡ Nu te teme, vierme* al lui Iacov, voi, bărbaţiSau „mână de oameni“ ai lui Israel! Eu te voi ajuta“, zice Domnul şi Răscumpărătorul* tău, Sfântul lui Israel.

15. Iată, te-am făcut o treierătoare ascuţită, nouă, cu două rânduri de dinţi: tu vei treiera* munţii şi i vei mărunţi şi vei face dealurile ca pleava.

16. Îi vei vântura* şi-i va lua vântul şi-i va risipi vârtejul, iar tu te vei bucura în Domnul, te vei glorifica* în Sfântul lui Israel.

17. ✡ Cei săraci şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este, li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, le voi răspunde. Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.

18. Voi face să ţâşneascăLit. „Voi deschide“ râuri* pe înălţimile golaşe şi izvoare în mijlocul văilor. Voi face pustiul* un iaz de apă şi pământul uscat, şuvoaie de apă.

19. Voi face să creascăLit. „voi da“ în pustiu cedrul, salcâmul, mirtul* şi măslinulLit. „arborele de untdelemn“. Voi pune chiparosul în pustiu, pinul şi bradul împreună,

20. ca să vadă, şi să cunoască, şi să priceapă, şi să înţeleagă cu toţii că* mâna Domnului a întocmit aceasta şi Sfântul lui Israel a creat-o.

21. ✡ „Aduceţi-vă cauza“, zice Domnul; „apropiaţi-vă cu argumentele voastre“, zice Împăratul* lui Iacov.

22. Să se apropie* şi să ne spună ce se va întâmpla. Spuneţi cele* care sunt de mai înainte, ca să le punem la inimă şi să le cunoaştem sfârşitul; sau faceţi ne să auzim cele viitoare.

23. Spuneţi* cele ce se vor întâmpla pe urmă, ca să cunoaştem că sunteţi dumnezei. Da, faceţi* bine sau faceţi rău, ca să ne minunămSau „să ne privim uimiţi“ sau căutând ajutor şi să privim împreună.

24. Iată, sunteţi* mai puţin decât nimic şi lucrarea voastră este de nimic; cel care vă alege este o urâciune.

25. Am ridicat pe unul* de la nord şi va veni de la răsăritul soarelui, acela care va chema Numele Meu. Şi va păşi peste căpetenii ca peste lut şi cum calcă olarul lutul.

26. Cine a spus-o* de la început, ca să cunoaştem? Şi cu mult înainte, ca să zicem: „Este drept!“ Da, nu este nimeni care să spună; da, nu este nimeni care să istorisească; da, nu este nimeni care să audă cuvintele voastre.

27. Eu cel dintâi am zis Sionului: „Iată, iată-le!“ şi voi da* Ierusalimului pe unul care aduce veşti bune.

28. Şi mă uit* şi nu este nimeni – chiar printre ei – şi nu este nici un sfătuitor care să răspundă un cuvânt când îi întreb.

29. Iată, toţi sunt deşertăciune, lucrările lor sunt mai puţin decât nimic*; chipurile lor cioplite sunt vânt şi deşertăciune.