1. ✸ Profeţia despre Damasc.

„Iată, Damascul* încetează să fie o cetate şi va ajunge o grămadă de dărâmături.

2. Cetăţile Aroerului* sunt părăsite: vor fi pentru turme; şi ele se vor culca şi nimeni nu le va face să se teamă*.

3. Şi cetăţuia* va dispărea din Efraim, şi împărăţia din Damasc, iar rămăşiţa Siriei va fi ca gloria* fiilor lui Israel“, zice Domnul oştirilor.

4. ✡ Şi va fi aşa: „în ziua aceea, gloria lui Iacov va păli şi grăsimea* cărnii lui va slăbi.

5. Şi va fi ca* secerătorul care strânge grâul şi seceră spicele cu braţul său; da, va fi ca unul care adună spice în valea* Refaimului.

6. Dar vor rămâne* în ea după cules, ca la bătutul măslinului: două, trei boabe sus, în vârful pomului, patru, cinci pe crengile lui roditoare“, zice Domnul Dumnezeul lui Israel.

7. ✡ În ziua aceea omul va privi* spre Cel care l-a făcut şi ochii lui se vor uita la Sfântul lui Israel.

8. Şi nu va privi la altare, lucrarea mâinilor lui, nici nu se va uita la ce au făcut degetele* lui, nici la aşereSimboluri din lemn ale zeităţii feminine canaanite*, nici la chipurile soarelui.

9. În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca locurile goale dintr o pădure deasă şi ca vârful muntelui pe care l-au părăsit ei dinaintea fiilor lui Israel. Şi va fi o pustiire.

10. Pentru că L-ai uitat* pe Dumnezeul* mântuirii tale şi n-ai ţinut seama de Stânca* puterii tale, de aceea vei sădi plantaţii plăcute şi le vei pune lăstari străini.

11. În ziua în care le vei sădi, le vei înconjura cu un gardSau „le vei face să crească“ şi dimineaţaSau „mâine“* vei face să-ţi înflorească sămânţa; dar culesul roadelor va fi o grămadă adunată în ziua durerii şi a întristării fără alinareSau „secerişul va fugi în ziua culesului şi întristarea va fi fără alinare“.

12. ✡ Ah! vuiet de multe popoare! Sau „Vai de mulţimea de popoare!“ Vuiesc ca vuietul* mărilor! Şi torent de popoare care năvălesc ca* talazul apelor mari!

13. Popoarele* mugesc ca mugetul multor ape; dar El le va mustra* şi vor fugi departe. Şi vor fi alungate ca pleava* de pe munţi înaintea vântului şi ca vârtejul de praf înaintea furtunii.

14. Către seară, iată tulburare; înainte de a se face dimineaţă, ele nu mai sunt. Aceasta este partea celor care ne prădează şi sorţul celor care ne jefuiesc.