1. ✸ Voi cânta preaiubitului meu o cântare a iubitului meu despre via* sa.

Preaiubitul meu avea o vie pe un deal foarte mănosLit. „pe un corn al unui fiu al grăsimii“.

2. Şi a săpat-o şi i-a înlăturat pietrele şi a plantat-o cu viţa cea* mai aleasă. Şi a construit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc în ea; şi aştepta* să facă struguri, dar a făcut struguri sălbatici.

3. ✡ „Şi acum, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi*, vă rog, între Mine şi via Mea.

4. Ce* mai era de făcut pentru via Mea şi nu i-am făcutSau „nu i-am dat“? De ce, când Mă aşteptam să facă struguri, a făcut struguri sălbatici?

5. Şi acum vă voi face cunoscut ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul şi va fi mâncatăSau „mâncată de foc“; îi voi surpa* zidul şi va fi călcată* în picioare;

6. şi o voi pustii*; va fi netăiată şi nesăpată şi vor creşte în ea mărăcini şi spini; şi voi porunci norilor să nu lase să cadă ploaieLit. „să nu plouă ploaie“ peste ea“.

7. Pentru că via Domnului oştirilor este casa lui Israel, iar bărbaţii lui Iuda, viţaLit. „sadul“ desfătării Lui. Şi El Se aştepta la judecată şi iată vărsare* de sânge; la dreptate, şi iată un strigăt.

8. ✡ Vai de cei care înşiră casă* lângă casă, care lipesc ogor lângă ogor, până nu mai este loc, încât locuiţi voi înşivă singuri în mijlocul ţării!

9. În auzul meu, Domnul oştirilor a zis:

„Cu adevărat, multe case vor rămâne pustii*; cele mari şi frumoase vor fi fără locuitori.

10. Pentru că zece pogoaneEbr. „juguri“ (terenul arat de zece perechi de boi într-o zi) de vie vor da un bat, şi un omer* de sămânţă va da o efăUn omer=10 efe“.

11. ✡ Vai de cei care, sculându-se dis-de-dimineaţă, aleargă după băutură* tare, care întârzie noaptea, până îi înfierbântă vinul;

12. şi harfa* şi lira, tamburina şi flautul, şi vinul sunt la ospeţele lor, dar la fapta* Domnului nu se uită şi nu văd lucrarea mâinilor Lui!

13. De aceea poporul meu este dus în captivitate din lipsă* de cunoştinţă: şi căpeteniile lui mor de foame şi mulţimea lui se usucă de sete.

14. De aceea, Locuinţa morţilor şi a lărgit dorinţa şi şi-a deschis gura fără măsură: şi măreţia eiA cetăţii Ierusalimului va coborî în ea, şi mulţimea ei şi vuietul ei şi tot ce este vesel în ea.

15. Şi omul de rândEbr. „adam“ se va pleca, şi omul cel mareEbr. „iş“ va fi smerit*, şi ochii celor mândri vor fi coborâţi;

16. dar Domnul oştirilor este înălţat* în judecată, şi Dumnezeul cel sfânt este sfinţit* în dreptate.

17. Atunci* mieii vor paşte ca pe păşunea lor şi străinii vor mânca locurile pustiite ale celor bogaţiLit. „graşi“*.

18. ✡ Vai de cei care trag nelegiuirea cu funia deşertăciunii, şi păcatul ca şi cu frânghiile de car;

19. ei zic*: „Să Se grăbească să Şi facă repede lucrarea, ca s-o vedem, şi să se apropie şi să vină sfatul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaştem!“

20. Vai de cei care numesc* răul bine şi binele rău, care socotesc* întunericul drept lumină şi lumina drept întuneric, care dau amarul drept dulce şi dulcele drept amar!

21. Vai de cei înţelepţi* în ochii lor şi care se cred inteligenţi!

22. Vai de cei care sunt tari* la băut vin şi bărbaţi viteji la amestecarea băuturii tari,

23. care îl îndreptăţesc* pe cel rău pentru mită şi iau dreptatea celui drept de la el!

24. De aceea, cum* mistuie limba de foc miriştea, şi iarba uscată se afundă în flacără, tot aşa rădăcina* lor va fi ca putreziciunea şi floarea lor se va înălţa ca praful, pentru că au nesocotit legea Domnului oştirilor şi au dispreţuit cuvântul Sfântului lui Israel.

25. De aceea mânia* Domnului s-a aprins împotriva poporului Său şi Şi-a întins mâna împotriva lor şi i-a lovit; şi munţii s-au cutremurat* şi trupurile* lor moarte au ajuns ca gunoiul în mijlocul străzilor. Cu toate acestea, mânia Sa nu se abate* şi mâna Sa este tot întinsă.

26. ✡ Şi va înălţa* un steag naţiunilor îndepărtate şi va fluiera* uneia de la marginea* pământului: şi, iată, va veni repede, uşor.

27. Nici unul dintre eiLit. „din ea“, din naţiunea aceea nu este obosit*, nici unul nu se poticneşte; ei nici nu dormitează, nici nu dorm; nici unul nu are brâul* coapselor dezlegat, nici cureaua sandalelor ruptă.

28. Săgeţile* lor sunt ascuţite şi toate arcurile lor întinse. Copitele cailor lor sunt asemenea cremenii, şi roţile lor ca un vârtej.

29. Răcnetul lor este ca al leoaicei, răcnesc ca puii de leu. Da, mugesc şi apucă prada şi o duc şi nu este nimeni care să o scape.

30. Şi în ziua aceea vor mugi împotriva lor ca mugetul mării; şi se vor uita* la pământ, şi iată întuneric şi strâmtorare, şi lumina este întunecată de norii luiLit. „în cerurile lui“.