1. Trimiteţi* mielul stăpânitorului ţării de la SelaStâncă*, care este spre pustiu, la muntele* fiicei Sionului!

2. Şi va fi aşa: ca pasărea* care se rătăceşte, ca un cuib risipit, aşa vor fi fiicele Moabului* la vadurile Arnonului*.

3. Sfătuieşte-te, fă dreptateSau „ia o hotărâre“; fă ţi umbra* ca noaptea în amiaza zilei; ascunde-i* pe cei alungaţi, nu-l descoperi pe fugar.

4. Cei împrăştiaţi ai Mei să locuiască temporar cu tine, Moabule; tu să le fii adăpost în faţa pustiitorului; pentru că asupritorul nu va mai fi, pustiirea va înceta; cel care calcă în picioare va fi mistuit din ţară.

5. Şi un tron* va fi întărit prin îndurareSau „bunătate“: şi, în cortul lui David, în adevăr, va şedea pe el unul* care judecă şi caută judecata şi se grăbeşte să facă dreptate.

6. ✡ Noi am auzit de îngâmfarea* Moabului – este foarte mândru – de mândria lui şi de aroganţa lui şi de mânia lui: lăudăroşiile* lui sunt zadarnice.

7. De aceea Moabul va urla* pentru Moab. Fiecare din ei va urla. Veţi jeli turtele* de struguri aleSau „temeliile“ Chir-Haresetului, foarte îndureraţi.

8. Căci câmpiile Hesbonului se usucă, viţa Sibmei*. Stăpânitorii naţiunilor i-au călcat în picioare butucii ei aleşi: ajungeau până la Iaezer, rătăceau prin pustiu; ramurile ei se întindeau, treceau marea.

9. De aceea voi plânge cu plânsul Iaezerului pentru via Sibmei; vă voi uda cu lacrimile mele, Hesbonule* şi Elealeule, pentru că un strigăt a căzut asupra roadelor* voastre de vară şi asupra secerişului vostru.

10. Şi bucuria şi veselia s-au dus* din câmpia cea mănoasăEbr. „carmel“, şi în vii nu se cântă, nici nu se chiuie. Călcătorii nu calcă vin în teascuri: am făcut să înceteze strigătul de bucurie.

11. De aceea lăuntrul meu sună* ca o harfă pentru Moab, şi măruntaiele mele pentru Chir-Hares.

12. Şi va fi aşa: când se va înfăţişa Moabul, când va obosi pe înălţimi* şi va intra în locaşul său sfânt ca să se roage, nu va reuşi.

13. Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul odinioară despre Moab.

14. Şi acum Domnul vorbeşte, zicând: „În trei ani, ca anii unui lucrător* plătit, gloria Moabului va fi dispreţuită, cu toată acea mare mulţime; şi rămăşiţa va fi neînsemnată, micşorată, fără putere.