1. ✸ „Vai de fiii răzvrătiţi*“, zice Domnul, „care primesc sfat, dar nu de la* Mine, şi care fac legăminteSau „acoperă cu o acoperitoare“, dar nu prin Duhul Meu, ca să îngrămădească păcat peste păcat,

2. care, plecând să coboare* în Egipt, n-au întrebat* gura Mea, ca să se refugieze* sub tăriaSau „să fie întăriţi prin tăria“ lui Faraon şi să se încreadă în umbra Egiptului!

3. Pentru că tăria lui Faraon va fi o ruşine* pentru voi şi încrederea în umbra Egiptului, o înjosire.

4. ✡ Pentru că mai-marii lui au fost la Ţoan* şi solii lui au venit la HanesTahpanes, Heracleopolis, în Egiptul Central.

5. Toţi au rămas de ruşine* cu un popor care nu le-a folosit*, care nu le-au fost de nici un ajutor şi de nici un folos, ci spre ruşine şi, de asemenea, spre dispreţ“.

6. Profeţia despre fiarele* sudului.

Prin ţara necazului şi a strâmtorării*, de unde vin leoaica şi leul, vipera şi şarpele* zburător, înfocat, ei îşi duc avuţiile* pe spatele măgarilor şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, la un popor care nu le va folosi.

7. Pentru că Egiptul ajută* în zadar şi fără folos, de aceea l-am numit: „AroganţăEbr. „Rahav“, un nume al Egiptului* care nu face nimic“.

8. ✡ Acum mergi, scrie* aceasta înaintea lor pe o tablă, graveaz-o într-o carte, ca să fie pentru ziua care va veni, ca mărturie pentru totdeauna.

9. Pentru că acesta este un popor răzvrătit*, fii mincinoşi, fii care nu vor să audă legea Domnului,

10. care zic către văzători*: „Nu vedeţi!“ şi către profeţiLit. „către cei care au viziuni“: „Nu ne profeţiţi* lucruri drepte, spuneţi-ne* lucruri plăcute, profeţiţi înşelăciuni.

11. Depărtaţi-vă* din cale, daţi-vă la o parte din cărare, faceţi* să înceteze dinaintea noastră Sfântul lui Israel!“

12. De aceea, aşa zice Sfântul lui Israel: „Pentru că* respingeţi cuvântul acesta şi vă încredeţi în asuprire şi în îndărătnicie şi vă sprijiniţi pe ele,

13. de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca o spărtură* gata să cadă, ca o umflătură într-un zid înalt, a cărui prăbuşire va veni deodată*, într-o clipăSau „pe neaşteptate“.

14. Şi-l va sfărâma cum se zdrobeşte vasul* olarului care este spart fără milă în bucăţi şi nu se găseşte nici un ciob în sfărâmăturile lui cu care să se ia foc din vatră sau să se scoată apă din fântână“.

15. ✡ Pentru că aşa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel:

„Revenind* şi rămânând în odihnă, veţi fi salvaţi, în linişte* şi în încredere va fi puterea voastră“; dar n-aţi vrut*!

16. Şi aţi zis: „Nu, ci vom fugi pe* cai!“ De aceea veţi fugi. Şi: „Vom încăleca pe cai iuţi!“ De aceea, cei care vă vor urmări vor fi iuţi.

17. O mie* vor fugi la ameninţarea unuia; veţi fugi la ameninţarea a cinci, până când veţi rămâne ca o prăjină pe vârful unui munte şi ca un steag pe un deal.

18. ✡ Şi de aceea va aştepta* Domnul, ca să aibă milă de voi, şi de aceea Se va înălţaSau „va fi înălţat“, ca să Se îndureSau „Se va retrage departe până va avea îndurare“ de voi, pentru că Domnul este un Dumnezeu al judecăţii drepte. Ferice* de toţi cei care Îl aşteaptă.

19. Pentru că poporul* va locui în Sion, la Ierusalim. Nu vei mai plânge*; El va fi foarte îndurător faţă de tine, la glasul strigătului tău: cum va auzi, îţi va răspunde*.

20. Şi Domnul vă va da pâinea* necazului şi apa strâmtorăriiSau „pâinea în necaz şi apa în strâmtorare“. Şi învăţătorii tăi nu se vor mai ascundeSau „nu vor mai fi ascunşi“*, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi.

21. Şi urechile tale vor auzi un cuvânt în urma ta, zicând: „Aceasta este calea*, umblaţi pe ea“, când veţi merge* la dreapta sau când veţi merge la stânga.

22. Şi veţi întina* poleiala de argint a chipurilor voastre şi învelişul de aur al chipurilor voastre turnate; le vei arunca departe, ca pe o zdreanţă murdară: „Afară*!“ le vei zice.

23. Şi El va da* ploaie seminţei tale, pe care o vei semăna în pământ, şi pâine, rodul pământului; şi acesta va fi gras şi bogatSau „hrănitor“. În ziua aceea, vitele tale vor paşte pe păşuni întinse.

24. Şi boii şi măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreţ sărat, vânturat* cu lopata şi cu vânturătoarea.

25. Şi pe orice munte înalt şi pe orice deal ridicat vor fi pâraie*, râuri de apă, în ziua măcelului celui mare*, când vor cădea turnurile.

26. Şi lumina* lunii va fi ca lumina soarelui, şi lumina soarelui va fi de şapte ori pe atât, ca lumina a şapte zile, în ziua în care Domnul va lega spărtura poporului Său şi va vindeca* rana loviturii Sale.

27. Iată, Numele* Domnului vine de departe, arzând* în mânia Lui, şi într-un fum gros. Buzele Lui sunt pline de furie şi limba Lui este ca un foc* mistuitor.

28. Şi suflarea* Lui este ca râul care se revarsă, care ajunge* chiar până la gât, ca să cearnă naţiunile cu sita pieiriiSau „deşertăciunii“ şi să pună un frâu* al rătăcirii în fălcile popoarelor.

29. Voi veţi avea o cântare ca în noaptea când se sfinţeşte o sărbătoare*, şi bucurie a inimii, ca a unuia care merge cu fluierul, ca să vină la muntele* Domnului, la Stânca lui Israel.

30. Şi Domnul va face să se audă măreţia glasului Său şi va arăta coborârea braţului Său, cu mânie aprinsă şi cu flacără de foc mistuitor, cu vijelie şi cu furtună şi cu pietre* de grindină.

31. Pentru că, prin glasul Domnului, Asiria* va fi dărâmată; o va lovi cu toiagul.

32. Şi pe oriunde va trece toiagul rânduit, pe care-l va pune Domnul asupra ei, va fi cu tamburine şi cu harfe; şi în lupte care vuiescSau „cu vuietul braţului“ El Se va lupta cu eaSau „cu ei“.

33. Pentru că TofetulLocul unde se aduceau jertfe omeneşti lui Moloh (2 Împ. 23.10) este de mult pregătit*; da, este pregătit pentru împărat; el l-a făcut adânc şi lat. Rugul său are foc şi lemne din belşug; suflarea Domnului îl aprinde ca pe un şuvoi de pucioasă.