1. ✸ Vai de tine, ţară* care umbreşti cu aripi, care eşti dincolo de râurile EtiopieiEbr. „Cuş“,

2. care trimiţi împuterniciţi pe mare şi în corăbii de papirus* pe ape! Mergeţi, soli iuţi, la o naţiune* împrăştiată şi pustiită, la un popor înfricoşător de la începutul lui, la o naţiune care tot aşteaptă şi este călcată în picioare, a cărei ţară este brăzdată de râuriSau „o naţiune zveltă şi cu pielea netedă, la un popor minunat de la începutul lui, la o naţiune care măsoară cu frânghie şi calcă în picioare, a cărei ţară o împart râuri“.

3. Voi toţi, locuitori* ai lumii, şi voi, care locuiţi pe pământ, când se va înălţa un steag pe munţi, vedeţi, şi când se va suna din trâmbiţă, auziţi!

4. Pentru că aşa mi-a spus Domnul: „Mă voi odihni şi voi privi din locuinţa Mea, ca arşiţa curată în lumina* soareluiSau „peste ierburi“, ca norul de rouă* în arşiţa secerişului“.

5. Pentru că înainte de seceriş, când înflorirea s-a terminat şi floarea se face aguridă care se coace, el va tăia mlădiţele cu cosoarele şi va îndepărta şi va arunca ramurile care se întind.

6. Vor fi lăsate împreună păsărilor* răpitoare ale munţilor şi fiarelor pământului; şi păsările răpitoare vor fi vara peste ele, şi toate fiarele pământului vor ierna peste ele.

7. În timpul acela I se va aduce* un dar Domnului oştirilor de la un popor împrăştiat şi pustiit şi de la poporul cel înfricoşător de la începutul lui, naţiune care tot aşteaptă şi este călcată în picioare, a cărei ţară este brăzdată de râuri, la locul* unde este NumeleLit. „locul Numelui“ Domnului oştirilor, la muntele Sion.