1. Cine este acesta care vine din Edom, cu veşminte roşiiRoşu aprins din Boţra*, acesta care este glorios în haina Sa, mergândSau „care Îşi înalţă capul“ în măreţia puterii Sale? – „Eu, Cel care vorbesc în dreptate, puternic* ca să salvez“.

2. De ce Îţi este haina roşie şi veşmintele Tale ca ale celui care calcă* în teasc?

3. „Am călcat singur* în teasc şi nimeni dintre popoare nu era cu Mine; da, le-am călcat în mânia Mea şi le-am zdrobit în furiaSau „aprinderea“ Mea; şi sângeleLit. „sucul“ lor este stropit pe hainele Mele şi Mi-am pătat toată îmbrăcămintea.

4. Pentru că ziua răzbunării* era în inima Mea şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.

5. Şi Mă uitam* şi nu era nimeni* care să ajute; şi Mă miram că nu era nimeni care să sprijine: de aceea, braţul* Meu Mi-a adus salvare şi furia Mea M a sprijinit.

6. Şi am călcat popoarele în mânia Mea şi le-am îmbătat* în furia Mea şi le-am vărsat sângeleLit. „sucul“ pe pământ“.

7. ✸ Voi aminti îndurările* Domnului, laudele Domnului, după toate câte a făcut Domnul pentru noi şi marile binefaceri către casa lui Israel, pe care le-a făcut, după bunătăţile Sale şi după mulţimea îndurărilor Sale.

8. Şi El a zis: „Cu adevărat, ei sunt poporul Meu, fii care nu vor minţi“. Şi El a fost Salvatorul* lor.

9. În toată strâmtorarea* lor, El a fost strâmtoratSau „nu a fost vrăjmaş“ şi Îngerul* dinaintea feţei Lui i-a salvat: în dragostea* Sa şi în îndurarea Sa i-a răscumpărat şi i-a ridicat* şi i-a purtat în toate zilele din vechime.

10. Dar ei s-au răzvrătit* şi au întristat* pe Duhul Său cel SfântSau „Duhul Sfinţeniei Sale“; de aceea, El S-a schimbat în vrăjmaş* al lor, El Însuşi a luptat împotriva lor.

11. ✡ Dar Şi-a amintit de zilele din vechime, de Moise, de poporul* Său: „Unde este Acela* care i-a scos din mare cu păstorii turmeiSau „păstorul turmelor“ Sale? Unde este Cel care a pus* Duhul Său cel Sfânt în elÎn Moise,

12. care conducea dreapta lui Moise cu braţul Său măreţ*, care a despicat* apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume pentru totdeauna,

13. care i-a călăuzit* prin adâncuri, ca pe un cal în pustiu, şi nu s-au poticnit?“

14. Cum coboară o vită în vale, aşa le-a dat odihnă Duhul Domnului. Aşa ai condus Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci* un Nume măreţ.

15. ✡ Priveşte* din ceruri şi vezi din locuinţa sfinţeniei Tale şi a glorieiSau „a frumuseţii“, (Ps. 96) Tale! Unde este râvna Ta şi puterea Ta, fiorul lăuntrului* Tău şi îndurările Tale? Sunt ele reţinute faţă de mine?

16. Pentru că* Tu eşti Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne ştie* şi Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Răscumpărătorul nostru; din eternitate este Numele Tău.

17. De ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim* de la căile Tale şi ne-ai făcut inima nesimţitoare*, ca să nu se teamă de Tine? Întoarce-Te*, pentru slujitorii Tăi, seminţiile moştenirii Tale!

18. Poporul Tău cel sfânt* a stăpânit puţin timp; vrăjmaşii noştri* au călcat în picioare locaşul Tău cel sfânt.

19. Am ajuns ca aceia peste care Tu niciodată n-ai domnit, care nu s-au numit după Numele Tău.