1. Piere cel drept şi nimeni nu ia aminteLit. „nu pune la inimă“; şi oamenii* evlavioşiSau „miloşi“ sunt luaţiSau „adunaţi“, „strânşi“ şi nimeni* nu înţelege că cel drept este luat dinaintea răului.
Isaia
Capitolul 57
4. De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui deschideţi larg gura şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi copii ai fărădelegii, sămânţă a minciunii,
5. care ardeţi de poftă pentru idoliSau „lângă terebinţi“ sub orice* copac verde, care înjunghiaţi* pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor?
6. Partea ta este între pietrele netede ale râului; ele, ele sunt sorţul tău şi lor le-ai turnat o jertfă de băutură, le-ai adus un dar de mâncare. Să fiu Eu mulţumit cu privire la acestea?
8. Şi ţi-ai pus amintirea în spatele uşilor şi al uşorilor. Pentru că te-ai dezgolit altuia decât Mie; şi te-ai suit, ţi-ai lărgit patul şi ai făcut legământ cu ei. Ai iubit* patul lor, le-ai văzut goliciunea.
9. Şi te-ai dus* la împărat cu untdelemn şi ţi-ai înmulţit miresmele şi ţi-ai trimis solii departe şi te-ai înjosit până la Locuinţa morţilor.
10. ✡ Ai obosit de mulţimea căilor taleLit. „de lungimea căii tale“; totuşi n-ai zis*: «E în zadar!» Ai găsit o înviorare a puterii taleLit. „viaţa mâinii tale“, de aceea nu te-ai dezgustat de ea.
11. Şi de cine* te-ai sfiit sau te-ai temut, de ai minţit şi nu ţi-ai adus aminte de Mine, nici nu ai pus* la inimă? N-am tăcut Eu încă de demultSau „dintotdeauna“, şi tu nu te-ai temut de Mine?
13. Când vei striga: să te scape cei adunaţi de tineSau „mulţimea idolilor tăi“! Dar îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va duce. Dar cel care îşi pune încrederea în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.
14. Şi se va zice: «Înălţaţi*, înălţaţi, pregătiţi calea, scoateţi afară piedicile din calea poporului Meu!»“
15. ✡ Pentru că aşa zice Cel măreţ şi Cel înălţat, Cel care locuieşte în eternitate şi al cărui Nume* este Sfânt: „Eu locuiesc* în loc înalt şi sfânt şi cu cel cu duhul zdrobit* şi smerit, ca să înviorez* duhul celor smeriţi şi să înviorez inima celor zdrobiţi.
16. Pentru că nu voi certa* pentru totdeauna, nici nu Mă voi mânia mereu, pentru că ar leşina înaintea Mea duhul şi sufleteleLit. „suflările“ pe care le-am făcut*.
17. Pentru nelegiuirea lăcomiei* lui M-am mâniat şi l-am lovit*; M am ascuns* şi M-am mâniat, şi el a continuat să se îndepărteze pe calea inimii lui.
18. I-am văzut căile şi-l voi vindeca*. Şi îl voi călăuzi şi-i voi da din nou mângâieri, lui şi alor lui care jelesc*.
19. Eu creez rodul* buzelor. Pace*, pace celui de departe* şi celui de aproape“, zice Domnul, „şi-l voi vindeca.
Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)