1. Piere cel drept şi nimeni nu ia aminteLit. „nu pune la inimă“; şi oamenii* evlavioşiSau „miloşi“ sunt luaţiSau „adunaţi“, „strânşi“ şi nimeni* nu înţelege că cel drept este luat dinaintea răului.

2. El intră în pace; ei se odihnesc în paturile* lor, oricine a umblat în dreptatea lui.

3. ✡ „Dar apropiaţi-vă, voi, fiii vrăjitoarei*, sămânţă* a adulterului şi a curvei!

4. De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui deschideţi larg gura şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi copii ai fărădelegii, sămânţă a minciunii,

5. care ardeţi de poftă pentru idoliSau „lângă terebinţi“ sub orice* copac verde, care înjunghiaţi* pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor?

6. Partea ta este între pietrele netede ale râului; ele, ele sunt sorţul tău şi lor le-ai turnat o jertfă de băutură, le-ai adus un dar de mâncare. Să fiu Eu mulţumit cu privire la acestea?

7. Ţi-ai pus patul pe un munte înalt* şi semeţ şi acolo te-ai suit* ca să aduci jertfă.

8. Şi ţi-ai pus amintirea în spatele uşilor şi al uşorilor. Pentru că te-ai dezgolit altuia decât Mie; şi te-ai suit, ţi-ai lărgit patul şi ai făcut legământ cu ei. Ai iubit* patul lor, le-ai văzut goliciunea.

9. Şi te-ai dus* la împărat cu untdelemn şi ţi-ai înmulţit miresmele şi ţi-ai trimis solii departe şi te-ai înjosit până la Locuinţa morţilor.

10. ✡ Ai obosit de mulţimea căilor taleLit. „de lungimea căii tale“; totuşi n-ai zis*: «E în zadar!» Ai găsit o înviorare a puterii taleLit. „viaţa mâinii tale“, de aceea nu te-ai dezgustat de ea.

11. Şi de cine* te-ai sfiit sau te-ai temut, de ai minţit şi nu ţi-ai adus aminte de Mine, nici nu ai pus* la inimă? N-am tăcut Eu încă de demultSau „dintotdeauna“, şi tu nu te-ai temut de Mine?

12. Îţi voi da pe faţă dreptatea şi faptele tale; şi ele nu-ţi vor folosi.

13. Când vei striga: să te scape cei adunaţi de tineSau „mulţimea idolilor tăi“! Dar îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va duce. Dar cel care îşi pune încrederea în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.

14. Şi se va zice: «Înălţaţi*, înălţaţi, pregătiţi calea, scoateţi afară piedicile din calea poporului Meu!»“

15. ✡ Pentru că aşa zice Cel măreţ şi Cel înălţat, Cel care locuieşte în eternitate şi al cărui Nume* este Sfânt: „Eu locuiesc* în loc înalt şi sfânt şi cu cel cu duhul zdrobit* şi smerit, ca să înviorez* duhul celor smeriţi şi să înviorez inima celor zdrobiţi.

16. Pentru că nu voi certa* pentru totdeauna, nici nu Mă voi mânia mereu, pentru că ar leşina înaintea Mea duhul şi sufleteleLit. „suflările“ pe care le-am făcut*.

17. Pentru nelegiuirea lăcomiei* lui M-am mâniat şi l-am lovit*; M am ascuns* şi M-am mâniat, şi el a continuat să se îndepărteze pe calea inimii lui.

18. I-am văzut căile şi-l voi vindeca*. Şi îl voi călăuzi şi-i voi da din nou mângâieri, lui şi alor lui care jelesc*.

19. Eu creez rodul* buzelor. Pace*, pace celui de departe* şi celui de aproape“, zice Domnul, „şi-l voi vindeca.

20. Dar cei răi* sunt ca marea tulburată, care nu se poate linişti, şi valurile ei aruncă afară noroi şi mâl“.

21. ✡ „Pentru cei răi nu este* pace“, zice Dumnezeul meu.