1. ✸ „Mângâiaţi*, mângâiaţi pe poporul Meu“, zice Dumnezeul vostru.

2. „Vorbiţi* inimii Ierusalimului şi strigaţi către el, că suferinţaSau „truda“, „lupta“ lui s-a împlinit, că nelegiuirea* lui a fost iertatăSau „ispăşirea pentru nelegiuirea lui a fost primită“; pentru că a primit din mâna Domnului dublu* pentru toate păcatele lui“.

3. ✡ Glasul* unuia care strigă în pustiu: „PregătiţiSau „Glasul unuia care strigă: «În pustiu pregătiţi…»“* calea Domnului, neteziţi* în pustiu un drum pentru Dumnezeul nostru!

4. Orice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal vor fi coborâte; şi ce este strâmb va fi îndreptat şi locurile zgrunţuroase vor fi neteziteSau „vor fi o câmpie largă“*.

5. Şi gloria* Domnului se va descoperi şi orice* făpturăLit. „carne“ o va vedea, împreună; pentru că gura Domnului a vorbit“.

6. ✡ Un glas zice: „Strigă!“ Şi el zice: „Ce să strig?“ „Orice* făpturăLit. „carne“ este ca iarba, şi toată frumuseţea ei, ca floarea câmpului.

7. Iarba se usucă, floarea se ofileşteSau „cade“, pentru că vântulSau „duhul“; sau „suflarea“* Domnului suflă peste ea“. Cu adevărat, poporul este ca iarba.

8. Iarba se usucă, floarea se ofileşteSau „cade“, dar cuvântul* Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna.

9. ✡ Tu, care aduci veşti bune* Sionului, suie-te pe un munte înalt; tu, care aduci veşti bune Ierusalimului, înalţă glasul tău cu putere; înalţă-l, nu te teme; spune cetăţilor lui Iuda: „Iată* Dumnezeul vostru!

10. Iată, Domnul Dumnezeu va veni cu putere* şi braţul Său va stăpâni pentru El. Iată, plata Lui este cu El şi răsplătireaSau „lucrarea“* Lui înaintea Lui.

11. El Îşi va paşte* turma ca un Păstor, va strânge mieii în braţul Său şi-i va purta la sânul Său; El le va călăuzi blând pe cele care alăptează“.

12. ✡ Cine* a măsurat apele în pumnul mâinii sale şi a măsurat cerurile cu palma şi a cuprins într o măsură ţărâna pământului şi a cântărit munţii într-o balanţă, şi dealurile cu cântarul?

13. Cine* L-a îndrumat pe Duhul Domnului şi L-a învăţat, ca sfătuitor al Său?

14. Cu cine* S-a sfătuit El şi I-a dat înţelegere, şi L-a învăţat cărarea judecăţii, şi L-a învăţat cunoştinţa, şi I-a arătat calea priceperii?

15. Iată, naţiunile* sunt ca o picătură din vadră şi ca praful fin de pe cântar; iată, El ridică insulele ca pe un fir de praf.

16. Şi Libanul nu este îndeajuns pentru ars, nici animalele* lui nu sunt destule pentru o ardere de-tot.

17. Toate naţiunile sunt ca un nimic* înaintea Sa; sunt socotite de El mai puţin decât* nimic şi gol.

18. ✡ Cu cine deci Îl veţi asemăna* pe Dumnezeu? Şi cu ce Îl veţi compara?

19. Meşterul* toarnă un idol şi aurarul întinde aurul peste el şi i toarnă lănţişoare de argint.

20. Cel prea sărac pentru a aduce un dar alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter priceput ca să facă* un chip cioplit, care să nu se clatine.

21. Nu cunoaşteţi*? N-aţi auzit? Nu vi s-a spus de la început? N aţi înţeles întemeiereaLit. „temeliile“* pământului?

22. El este Cel care şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca lăcustele, Cel care întinde* cerurile ca pe o pânză uşoară şi le desface ca pe un cort de locuit,

23. Cel care preface căpeteniile în nimic*, care face o deşertăciune din judecătorii pământului.

24. De-abia s-au plantat, de-abia s au semănat, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei şi se usucă şi vârtejul îi smulge ca pe mirişte.

25. „Cu* cine deci Mă veţi asemăna sau cu cine voi fi deopotrivă?“ zice Cel Sfânt.

26. ✡ Ridicaţi-vă* ochii în sus şi priviţi! Cine* a creat acestea, făcând să iasă oştirea lor după număr? El le cheamă* pe toate pe nume; prin măreţia priceperii Lui şi a tăriei puterii, nici una nu lipseşte.

27. De ce zici, Iacove, şi spui, Israele: „Calea mea este ascunsă* de Domnul şi cauzaSau „judecata“, „dreptul“ mea este trecută cu vederea de Dumnezeul meu“?

28. Nu cunoşti? N-ai auzit că Dumnezeul cel etern*, Domnul, Creatorul marginilor pământului, nu oboseşte, nici nu-Şi poate pierde puterea? Priceperea Lui nu poate fi pătrunsă*.

29. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui lipsit de puteri.

30. Tinerii vor fi storşi de puteri şi vor obosi şi bărbaţii tineri se vor împiedica şi vor cădea,

31. dar cei care se sprijină peSau „privesc la“ Domnul îşi vor înnoi* puterea; se vor înălţa pe aripi ca vulturii; vor alerga şi nu-şi vor pierde puterea; vor umbla şi nu vor obosi.