1. ✸ Vai de tine, pustiitorule*, care n-ai fost pustiit şi care înşeli şi n-ai fost înşelat! Când vei înceta să pustieşti, vei fi pustiit*; când vei termina de înşelat, vei fi înşelat şi tu.

2. ✡ Doamne, îndură-Te de noi: pe Tine Te-am aşteptat*! Fii braţul lor în toate dimineţile şi salvarea noastră în timp de strâmtorare!

3. ✡ La glasul zarvei, popoarele au fugit*; la ridicarea Ta, naţiunile s-au împrăştiat.

4. Şi prada voastră va fi adunată cum strânge omidaLit. „devoratorul“; cum sar lăcustele, aşa vor sări asupra ei.

5. ✡ Domnul este înălţat*; pentru că El locuieşte în înălţime, El a umplut Sionul cu judecată şi cu dreptate.

6. Şi El va fi statornicia timpurilor tale, belşug de mântuire, înţelepciune şi cunoştinţăSau „înţelepciunea şi cunoştinţa vor fi statornicia timpurilor tale, belşug de mântuire“. Temerea de Domnul va fi comoara luiA lui Israel.

7. ✡ Iată, vitejii lor strigă afară; solii* păcii plâng cu amar.

8. Căile* sunt pustii; nu este nici un călător. El a rupt* legământul, a dispreţuit cetăţile, nesocoteşte pe om.

9. Ţara* jeleşte, lâncezeşte; Libanul se ruşinează, se veştejeşte; Saronul a ajuns ca un pustiuEbr. „Araba“, şi Basanul şi Carmelul s-au scuturat.

10. „Acum* Mă voi ridica“, zice Domnul; „acum voi fi înălţat, acum Mă voi ridica!

11. Veţi zămisli pleavă*, veţi naşte mirişte; suflareaSau „mânia“ voastră este un foc care vă va mistui.

12. Şi popoarele vor fi ca varul în cuptorul aprins; ca spinii* tăiaţi vor fi arse în foc.

13. Voi, cei de departe, auziţi* ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, recunoaşteţi puterea Mea!“

14. ✡ Păcătoşii se înfricoşează în Sion, tremurul i-a cuprins pe cei făţarniciSau „neevlavioşi“. „Cine dintre noi va putea locui cu un foc* mistuitor? Cine dintre noi va putea locui cu flăcările eterne?“

15. Cel care umblă* drept şi vorbeşte drept, cel care dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel care îşi scutură mâinile, ca să nu ia mită, cel care îşi astupă urechile, ca să nu audă vorbindu-se de sânge şi îşi închide* ochii ca să nu vadă răul:

16. acela va locui pe înălţime, întăriturile stâncilor vor fi scăparea lui, pâinea i se va da, apele îi vor fi asigurate.

17. Ochii tăi Îl vor vedea pe Împărat în frumuseţea Lui; vor privi ţara întinzându-seSau „ţara care este“ departe.

18. Inima ta va cugeta la groază: Unde este scriitorul? Unde este cel care cântăreşte*? Unde este cel care numără turnurile?

19. Nu vei mai vedea pe poporul cel crunt, pe poporul cu limbă* încâlcităLit. „cu buza adâncă“, pe care n-o poţi înţelege, cu limba gângavă, pe care n-o pricepi.

20. ✡ Priveşte* Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, locuinţă liniştită*, cort* care nu va fi îndepărtat. Ţăruşii lui nu vor fi scoşi niciodată şi nici una din funiile lui nu va fi ruptă;

21. ci acolo Domnul cel măreţ va fi pentru noi un loc cu râuri*, cu şuvoaie late; acolo nu vor intra corăbii cu vâsle, nici nu va trece pe acolo vreo corabie măreaţă.

22. Pentru că Domnul este Judecătorul* nostru, Domnul este Legiuitorul* nostru, Domnul este Împăratul* nostru; El* ne va salva.

23. ✡ Funiile tale s-au slăbit, nu mai întăresc piciorul catargului lor, nu pot întinde pânzele; atunci se împarte prada unui jaf mare; ologii iau prada.

24. Şi locuitorul nu va zice: „Sunt bolnav“. Poporului care locuieşte în el i se va ierta* nelegiuirea.