1. Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu*; Te voi înălţa, voi lăuda Numele Tău, pentru că ai făcut* lucruri minunate, planuri* de demult, care sunt credincioşie şi adevăr.

2. Pentru că ai făcut din cetate o movilă, din cetatea întărită o dărâmătură*, ca palatul străinilor să nu mai fie o cetate; niciodată nu va mai fi reconstruit.

3. De aceea, poporul cel puternic Te va glorificaSau „Te va onora“*, cetatea naţiunilor care înspăimântă se va teme de Tine.

4. Pentru că Tu ai fost o întăritură* pentru cel sărac, o întăritură pentru cel nevoiaş în strâmtorarea lui, un adăpost* împotriva furtunii, o umbră împotriva arşiţei, pentru că suflarea celor asupritori a fost ca furtuna care se izbeşte de un zid.

5. Tu ai potolit zarva străinilor ca pe arşiţa unui loc uscat; ca arşiţa la umbra unui nor, aşa va fi smerită cântarea celor asupritori.

6. ✡ Şi Domnul oştirilor va face* pe muntele* acesta tuturor* popoarelor un ospăţ cu mâncăruri grase, un ospăţ cu vinuri vechiLit. „Vinuri care au stat pe drojdii“, cu mâncăruri grase, pline de măduvă, cu vinuri vechi, bine limpezite.

7. Şi va înghiţi în muntele acesta faţa vălului care înfăşoară toate popoarele şi învelitoarea* care acoperă toate naţiunile.

8. El va înghiţi* moartea pentru totdeaunaSau „prin victorie“. Şi Domnul Dumnezeu va şterge* lacrimile de pe toate feţele şi va îndepărta dispreţul* poporului Său de pe tot pământul, pentru că Domnul a vorbit.

9. ✡ Şi, în ziua aceea, se va zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru; pe El L-am aşteptat* şi El ne va mântui. Acesta este Domnul: L-am aşteptat, ne vom bucura* şi ne vom desfăta în mântuirea Lui“.

10. Pentru că mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta; şi Moabul* va fi călcat în picioare sub el, cum se calcă paiele în bălegar,

11. şi îşi va întinde* mâinile în mijlocul lui, cum le întinde înotătorul ca să înoate; şi El le va doborî* mândria odată cu uneltirile mâinilor lor.

12. Şi cetăţuia întăriturilor* zidurilor tale, El o va doborî, o va da jos, o va arunca la pământ, în ţărână.