Psalmii
Cartea întîia
Psalmul 14
Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.
1. Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!“
S-au stricat oamenii, fac fapte urîte;
nu este niciunul care să facă binele.
2. Domnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere,
şi care să caute pe Dumnezeu.
3. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici;
nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.
4. Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea,
de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea,
şi nu cheamă pe Domnul?
cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6. Rîdeţi voi de nădejdea celui nenorocit ...
dar scăparea lui este Domnul.
7. O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...
Cînd va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.