1. Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat,

şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!

2. Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat;

drege-i spărturile, căci se clatină!

3. Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,

ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

4. Ai dat celorce se tem de Tine un steag,

ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. -

5. Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi,

scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

6. Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui:

„Voi ieşi biruitor,

voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

7. Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;

Efraim este tăria capului Meu,

iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:

8. Moab este ligheanul în care Mă spăl:

peste Edom Îmi arunc încălţămintea:

ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!“ -

9. Cine mă va duce în cetatea întărită?

Cine mă va duce la Edom?

10. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat,

şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

11. Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!

Căci ajutorul omului este zădarnic.

12. Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,

şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.