1. ✸ Şi cuvântul Domnului a fost către mine,

2. zicând: „Mergi şi strigă* în auzul Ierusalimului, spunând: Aşa zice Domnul:

«Mi-aduc aminte de tine, de prietenia tinereţii* tale, de dragostea ta când erai logodită, când Mă urmai* în pustiu, într-un pământ nesemănat.

3. Israel era sfântLit. „sfinţenie“* pentru Domnul, cel dintâi rod* al venitului Său. Toţi cei care îl mănâncă* sunt vinovaţi; răul va veni peste ei»“, zice Domnul.

4. ✡ Ascultaţi cuvântul Domnului, casă a lui Iacov şi toate familiile casei lui Israel!

5. Aşa zice Domnul:

„Ce nedreptate* au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după deşertăciune* şi au ajuns deşerţi?

6. Şi n-au zis: «Unde este Domnul, care ne-a scos* din ţara Egiptului, care ne-a condus prin pustiu*, printr-un pământ de pustiuri şi gropi, printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii, printr un pământ prin care nu trecuse nici un om şi unde nu locuise nimeni?»

7. Şi v-am adus într-o ţară roditoareEbr. „carmel“*, ca să mâncaţi rodul ei şi bunurileLit. „bunul“ ei; şi aţi intrat şi aţi întinat* ţara Mea şi aţi prefăcut moştenirea Mea în urâciune.

8. Preoţii n-au zis: «Unde este Domnul?» Şi cei care mânuiau legea* nu M-au cunoscut şi păstorii s-au răzvrătit împotriva Mea şi profeţii* au profeţit prin Baal şi au umblat după lucruri fără* folos.

9. De aceea, din nou Mă voi certa* cu voi“, zice Domnul, „şi Mă voi certa cu fiii* fiilor voştri.

10. Pentru că treceţi* în insulele ChitimuluiRegiunile maritime ale Ciprului şi vedeţi; şi trimiteţi la Chedar* şi luaţi seama bine şi vedeţi dacă a fost aşa ceva.

11. Şi-a schimbat* vreo naţiune dumnezeii? Şi ei nu sunt* dumnezei; dar poporul Meu şi-a schimbat* gloria cu ceea ce este fără folos!

12. ✡ Miraţi-vă* de aceasta, ceruri, şi înfioraţi-vă; uimiţi-vă foarte mult“, zice Domnul.

13. „Pentru că poporul Meu a făcut două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii*, ca să şi sape fântâni, fântâni* crăpate, care nu ţin apa.

14. Este Israel un rob*? Este el un rob născut în casă? Pentru ce a ajuns el de pradă?

15. Puii* de leu au răcnit împotriva lui, şi-au ridicat glasul şi i au făcut ţara un pustiu. Cetăţile lui sunt arse şi fără locuitoriLit. singular.

16. Chiar şi fiii Nofului şi ai Tahpanesului* ţi-au zdrobitSau „ţi-au ras“ sau „ţi-au păscut“ creştetul capului.

17. Nu ţi-ai făcut* aceasta singur, părăsindu-L pe Domnul Dumnezeul tău, în timp ce El te conducea* pe cale?

18. Şi acum, ce cauţi tu pe calea* Egiptului, ca să bei apele* ŞihoruluiUn braţ al Nilului? Şi ce cauţi pe calea Asiriei, ca să bei apele râuluiEufrat?

19. ✡ Răutatea* ta te va corecta şi necredinţaLit. plural ta te va mustra. Recunoaşte deci şi vezi că este rău şi amar că L-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău şi că nu este în tine temerea de Mine“, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.

20. „Pentru că de demult ţi-ai sfărâmatSau „ţi-am sfărâmat“ jugul, ţi-ai ruptSau „ţi-am rupt“ legăturile şi ai zis*: «Nu voi slujiUnii „Nu mă voi abate“!» Pentru că pe orice deal* înalt şi sub orice copac verde te pleci, curvind*.

21. Şi Eu, Eu te plantasem viţă aleasă*, sămânţă cu totul bunăLit. „adevărată“. Cum deci te-ai schimbat faţă de Mine în mlădiţele* stricate ale unei viţe străine?

22. Căci chiar dacă te-ai spăla cu leşie* şi ai folosi mult săpun, totuşi nelegiuirea* ta rămâne înaintea Mea“, zice Domnul Dumnezeu.

23. „Cum* zici: «Nu sunt întinată, nu m-am dus după baali»? Priveşte-ţi calea în vale*, recunoaşte ce ai făcut, dromaderă* iute, care-şi încrucişează căile.

24. Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustiul, care în dorinţa sufletului ei trage vântul pe nas: cine o abate în aprinderea ei? Toţi câţi o caută nu se vor obosi: o vor găsi în luna ei.

25. ✡ Fereşte-ţi piciorul să nu fie desculţ; şi gâtul tău, de la sete! Dar tu ai zis*: «În zadar; nu, pentru că îi iubesc pe străini* şi voi merge după ei».

26. Cum se ruşinează hoţul când este prins, aşa se va ruşina casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor şi preoţii lor şi profeţii lor,

27. care zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» şi pietrei: «Tu m-ai născut!» Pentru că ei şi-au întors spre Mine spatele, şi nu faţa; dar în timpul necazului* lor vor zice: «Ridică-Te şi salvează-ne!»

28. Dar unde sunt* dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei, dacă pot să te salveze* în timpul necazului tău! Căci ca numărul* cetăţilor tale sunt dumnezeii tăi, Iuda!

29. Pentru ce vă certaţi* cu Mine? Toţi v-aţi răzvrătit* împotriva Mea“, zice Domnul.

30. „În zadar i-am lovit* pe fiii voştri; n-au primit nici o învăţătură. Sabia voastră i-a mâncat* pe profeţii voştri ca un leu nimicitor“.

31. ✡ Voi, generaţia aceasta, vedeţi cuvântul Domnului! „Am fost Eu un pustiu pentru Israel sau o ţară a întunericului* grosLit. „a întunericului lui Yah“? De ce zice poporul Meu: «Noi înşine ne suntem stăpâni*, nu vom mai veni* la Tine»?

32. Îşi uită fecioara podoabele ei? mireasa, găteala ei? Dar poporul Meu M-a uitat* de zile fără număr.

33. Ce bine ştii să-ţi întocmeşti calea ca să cauţi dragoste! De aceea, ţi-ai şi obişnuit căile cu cele releSau „chiar şi pe cele rele le-ai învăţat căile tale“.

34. Da, în poalele tale s-a găsit sângele sufletelor săracilor* nevinovaţi, pe care nu i-ai prins spărgând; dar s-a găsit pe toate acesteaSau „… săracilor nevinovaţi; nu l-am găsit spărgând prin violenţă, ci pe toate acestea“.

35. Şi tu zici: «Pentru că sunt nevinovată, desigur mânia Lui se va întoarce de la mine!» Iată, voi intra* la judecată cu tine, pentru că zici*: «N-am păcătuit!»

36. De ce umbli* atât de mult încoace şi încolo ca să-ţi schimbi calea? Te vei ruşina* şi de Egipt, cum* te-ai ruşinat de Asiria!

37. Vei ieşi şi de acolo şi mâinile* tale vor fi pe capul tău; pentru că Domnul i-a lepădat pe cei în care te încreziLit. „încrederile tale“ şi nu vei prospera prin ei.