1. „În timpul acela“, zice Domnul, „vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda şi oasele căpeteniilor lui şi oasele preoţilor şi oasele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului.

2. Şi le vor întinde în faţa soarelui şi a lunii şi a întregii oştiri a cerurilor, pe care le-au iubit ei, şi cărora le-au slujit*, şi după care au umblat, şi pe care le-au căutat şi cărora li s-au închinat. Nu vor fi adunate* şi nu vor fi înmormântate; vor fi gunoi* pe suprafaţa pământului.

3. Şi toată rămăşiţa va alege mai bine moartea* decât viaţa, cei care vor rămâne din familia aceasta rea, cei care vor rămâne în toate locurile unde îi vor fi alungat“, zice Domnul oştirilor.

4. „Şi să le spui: Aşa zice Domnul:

«Vor cădea ei şi nu se vor ridica? Se va abate el şi nu se va întoarce?

5. De ce poporul acesta al Ierusalimului s-a abătut cu o continuă lepădare de credinţăSau „ca o continuă rătăcire“*? Ei ţin cu tărie la înşelăciune*, refuză* să se întoarcă».

6. Am ascultat* şi am auzit: ei nu vorbesc drept. Nici unul nu se pocăieşte de răutatea lui, zicând: «Ce am făcut?» Fiecare se întoarce la alergarea lui, ca un cal care se aruncă în luptă.

7. Chiar şi barza* în ceruri îşi cunoaşte timpurile ei hotărâte; şi turturica* şi rândunica şi cocorul îşi păzesc timpul venirii lor; dar poporul Meu* nu cunoaşte judecata Domnului!

8. Cum ziceţi: «Suntem înţelepţi şi legea* Domnului este cu noi»? Când, iată, pana mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună.

9. Înţelepţii* sunt ruşinaţi, sunt uimiţi şi sunt prinşi. Iată, ei au respins cuvântul Domnului; şi ce înţelepciune au ei?

10. De aceea, pe soţiile* lor le voi da altora, ogoarele lor celor care le vor stăpâni; pentru că fiecare, de la cel mai mic şi până la cel mai mare, este lacom* de câştig josnic; de la profet şi până la preot, fiecare lucrează cu înşelăciune!

11. Şi au legat cu uşurătate* rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace! Pace!», şi nu este pace.

12. S-au ruşinat* ei că au făcut o urâciune? Nu, nicidecum nu s-au ruşinat şi nu ştiu ce este ruşinea. De aceea, vor cădea printre cei care cad; la timpul pedepsirii lor se vor poticni“, zice Domnul.

13. „Îi voi înlătura cu totul“, zice Domnul. „Nu vor fi struguri în viţă*, nici smochine în smochin* şi frunza se va veşteji; şi le voi da celor care vor trece peste ei“.

14. ✡ Pentru ce stăm liniştiţi? Adunaţi vă* şi să intrăm în cetăţile întărite şi să tăcemSau „să pierim“ acolo! Pentru că Domnul Dumnezeul nostru ne-a adus la tăcereSau „ne-a făcut să pierim“ şi ne-a dat să bem apă cu fiereLit. „apă de fiere“ (şi în 9.15; 23.15)*, pentru că am păcătuit împotriva Domnului.

15. Am aşteptat pace*, dar nu este nici un bine; un timp de vindecare, şi iată spaimă!

16. NechezatulForăitul cailor lui se aude de la Dan*; toată ţara tremură de sunetul nechezăturilor* celor puternici ai lui; şi au venit şi au mâncat ţara şi tot ce era în eaLit. „toată plinătatea ei“, cetatea şi pe cei care locuiau în ea.

17. „Pentru că, iată, voi trimite printre voi şerpi, vipere, împotriva cărora nu este* descântec, şi vă vor muşca“, zice Domnul.

18. ✡ Mângâierea mea în întristarea mea! Îmi este bolnavă inima în mine!

19. Iată glasul strigătului fiicei poporului meu dintr-o ţară* foarte îndepărtată. „Nu este Domnul în Sion? Nu este Împăratul lui în el?“ „De ce M-au întărâtat* la mânie cu chipurile lor cioplite, cu deşertăciuni străine?“

20. Secerişul a trecut, vara s-a sfârşit şi noi nu suntem salvaţi!

21. Pentru zdrobireaSau „spărtura“ fiicei poporului meu sunt eu zdrobit*; jelesc*, m a cuprins groaza.

22. Nu este balsam* în Galaad? Nu este nici un doctor acolo? De ce deci nu se face vindecarea fiicei poporului meu?