1. Se zice: «Dacă un bărbat îşi lasă* soţia şi ea pleacă de la el şi ajunge a altui bărbat, se va mai întoarce el la ea?» N-ar fi ţara* aceea cu totul întinată? Dar tu ai curvit* cu mulţi iubiţiSau „prieteni“; totuşi întoarce-te* la Mine“, zice Domnul.

2. „Ridică-ţi ochii spre înălţimile* golaşe şi vezi: unde nu te-ai culcat? Le-ai ţinut* calea ca arabul în pustiu şi ai întinat* ţara cu curviile tale şi cu răutatea ta!

3. De aceea au fost oprite* ploile şi n-a fost ploaie târzieSau „de primăvară“, dar tu ai avut frunte de femeia curvă, ai refuzat* să te ruşinezi!

4. Nu vrei să mai strigi de acum către Mine: «Tatăl meu, Tu eşti* călăuza tinereţii* mele»?

5. «Îşi va ţine El mânia* pentru totdeauna? O va păstra El până la sfârşit?» Iată, aşa ai vorbit şi ai făcut lucruri rele cât ai putut!“

6. Şi Domnul mi-a zis în zilele împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa* Israel? A mers pe orice* munte înalt şi sub orice copac verde şi acolo a curvit.

7. Şi ziceam: după ce a făcut* toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora* ei cea vicleană, Iuda, a văzut.

8. Şi am văzut* că, deşi pentru toate lucrurile în care a comis adulter necredincioasa Israel am alungat-o* şi i-am dat un act de despărţire, totuşi vicleana* Iuda, sora ei, nu s-a temut, ci s-a dus şi a curvit şi ea.

9. Şi a fost aşa: prin faimaLit. „uşurătatea“ curviei ei, a întinat* ţara şi a comis adulter cu piatra* şi cu lemnul.

10. Şi, cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine cu toată inima* ei, ci cu prefăcătorie“, zice Domnul.

11. Şi Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel s-a arătat pe ea însăşiLit. „sufletul ei“ mai dreaptă decât vicleana* Iuda.

12. Mergi şi strigă cuvintele acestea spre nord* şi spune:

«Întoarce-te, tu, necredincioasa Israel!»“ zice Domnul. „Nu-Mi voi întuneca faţaLit. „Nu voi face să cadă faţa Mea“ peste voi, pentru că Eu sunt* îndurător“, zice Domnul, „nu voi ţine mânia pentru totdeauna.

13. Numai recunoaşte-ţi* nelegiuirea, că te-ai răzvrătit împotriva Domnului Dumnezeului tău şi ţi-ai întors* căile încoace şi încoloLit. „ţi-ai împărţit căile“ la străini*, sub orice copac* verde, şi n-aţi ascultat de glasul Meu“, zice Domnul.

14. „Întoarceţi-vă, fii răzvrătiţi“, zice Domnul, „pentru că Eu sunt un Soţ* pentru voi, şi vă voi lua pe unul* dintr-o cetate şi pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce în Sion.

15. Şi vă voi da păstori* după inima Mea şi vă vor paşte* cu cunoştinţă şi înţelegere.

16. Şi va fi aşa: când vă veţi înmulţi şi veţi fi rodnici în ţară, în zilele acelea“, zice Domnul, „nu vor mai zice: «Chivotul legământului Domnului», nici nu le va veni în gândLit. „nu li se va sui la inimă“*, nici nu-şi vor aduce aminte de el, nici nu-l vor cerceta, nici nu va mai fi făcut.

17. În timpul acela vor numi Ierusalimul: tronul Domnului; şi toate naţiunile se vor aduna la el, la Ierusalim, pentru* Numele Domnului; şi nu vor mai umbla după îndărătnicia inimii* lor rele.

18. În zilele acelea, casa* lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la nord* în ţara* pe care am dat-o de moştenire părinţilor voştri.

19. Şi Eu am zis: «Cum să te pun printre fii şi să-ţi dau ţara cea plăcută*, moştenirea cea mai frumoasăSau „moştenirea frumoasă a oştirilor“ a naţiunilor?» Şi am zis: Mă vei numi «Tatăl* meu!» şi nu te vei abate de la MineSau „de la a Mă urma“.

20. Cu adevărat, aşa cum o femeie necredincioasă pleacă de la iubitul ei, tot aşa v-aţi purtat voi cu necredincioşie* faţă de Mine, casă a lui Israel“, zice Domnul!

21. ✡ Un glas s-a auzit pe înălţimile* golaşe, plânsetul cererilor fiilor lui Israel; pentru că şi au sucit calea, L-au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.

22. „Întoarceţi-vă*, fii răzvrătiţi, Eu vă voi vindeca* necredinţele voastre…“ „Iată-ne, noi venim la Tine, pentru că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru“.

23. Cu adevărat*, dezamăgirea vine de la dealuri şi de la mulţimea munţilor. Cu adevărat, în* Domnul Dumnezeul nostru este salvarea lui Israel.

24. Dar RuşineaIdolul care aduce ruşine* a mâncat munca părinţilor noştri, din tinereţea noastră: turmele lor şi cirezile lor, pe fiii lor şi pe fiicele lor.

25. Să zăcem în ruşinea noastră şi să ne acopere înjosirea noastră; pentru că am păcătuit* împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua aceasta şi n-am ascultat* de glasul Domnului Dumnezeului nostru.