Ieremia

Capitolul 2

Mustrarea poporului.

1. „Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. «Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: «Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai cînd erai tînără, de iubirea ta, cînd erai logodită, cînd Mă urmai în pustie, într-un pămînt nesămănat.

3. Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintîi roade ale lui; toţi cei ce mîncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.“

4. „Ascultaţi Cuvîntul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel!

5. Aşa vorbeşte Domnul: «Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?

6. Ei n-au întrebat: «Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr-un pămînt uscat şi plin de gropi, printr-un pămînt unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr-un pămînt pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?»

7. «V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mîncaţi roadele şi bunătăţile; dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urîciune.

8. Preoţii n-au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal, şi au alergat după cei ce nu sînt de niciun ajutor.»

9. De aceea, Mă voi mai certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.

10. Treceţi în ostroavele Chitim, şi priviţi! Trimeteţi la Chedar, uitaţi-vă bine, şi vedeţi dacă s-a întîmplat acolo aşa ceva:

11. şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcarcă ei nu sînt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de niciun ajutor!

12. Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.»

13. «Căci poporul Meu a săvîrşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, cari nu ţin apă.»

14. «Este Israel un rob cumpărat, sau fiu de rob născut în casă?» «Atunci pentru ce a ajuns de pradă?»

15. «Nişte pui de lei mugesc şi strigă împotriva lui, şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi sînt arse şi fără locuitori.

16. Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes îţi vor zdrobi creştetul capului.

17. Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, cînd te îndrepta pe calea cea bună?

18. Şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt, să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria, să bei apa rîului?

19. Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeu tău, şi să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.»

20. «De mult ţi-ai sfărîmat jugul, ţi-ai rupt legăturile, şi ai zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci pe orice deal înalt şi supt orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.

21. Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică?

22. Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămînea scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.»

23. «Cum poţi să zici: «Nu m-am spurcat, şi nu m-am dus după Baali?» Priveşte-ţi urma paşilor în vale, şi vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi!

24. Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.

25. Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gîtlejul de sete! Dar tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, şi vreau să merg după ei.»

26. Cum rămîne uluit un hoţ cînd este prins, aşa de uluiţi vor rămînea cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor.

27. Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa!» Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar cînd sînt în nenorocire, zic: «Scoală-Te şi scapă-ne!»

28. Unde sînt dumnezeii tăi, pe cari ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci cîte cetăţi ai, atîţia dumnezei ai, Iuda!»

29. «Pentruce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul.» -

30. «Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mîncat pe proorocii voştri, ca un leu nimicitor.

31. O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvîntul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie pentru Israel, sau o ţară plină de întunerec besnă? Pentruce zice atunci poporul Meu: «Sîntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?»

32. Îşi uită fata podoabele, sau mireasa brîul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.

33. Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile cînd este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi.

34. Pînă şi pe poalele hainei tale se află sîngele sărmanilor nevinovaţi, pe cari nu i-ai prins făcînd nicio spargere.

35. Şi cu toate acestea, tu zici: «Da, sînt nevinovat! Să se întoarcă acum mînia Lui dela mine!» Iată, Mă voi certa cu tine, pentrucă zici: «N-am păcătuit!»

36. Pentruce atîta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea, cum ţi-a venit şi din Asiria!

37. Tot deacolo vei ieşi, cu mîinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în cari te încrezi, şi nu vei izbuti cu ei.“