1. Şi Iosif a căzut* pe faţa tatălui său şi a plâns* peste el şi l-a sărutat.

2. Şi Iosif a poruncit slujitorilor săi, doctorilor, să-l îmbălsămeze* pe tatăl său. Şi doctorii l-au îmbălsămat pe Israel.

3. Şi patruzeci de zile au fost împlinite pentru el, pentru că aşa sunt împlinite zilele celor care sunt îmbălsămaţi. Şi egiptenii l-au plâns* şaptezeci de zile.

4. Şi, când au trecut zilele jelirii lui, Iosif a vorbit casei* lui Faraon, zicând: „Vă rog, dacă am căpătat favoare în ochii voştri, vorbiţi în auzul lui Faraon, zicând:

5. Tatăl meu m-a pus să jur*, zicând: «Iată, eu mor; în mormântul meu pe care l-am săpat* eu însumi în ţara Canaanului, acolo să mă înmormântezi». Şi acum, lasă-mă, te rog, să mă sui să-l înmormântez pe tatăl meu; şi mă voi întoarce“.

6. Şi Faraon a zis: „Suie-te şi înmormântează-l pe tatăl tău, cum te-a pus să juri“.

7. Şi Iosif s-a suit să-l înmormânteze pe tatăl său; şi cu el s-au suit toţi robii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii ţării Egiptului

8. şi toată casa lui Iosif şi fraţii săi şi casa tatălui său; numai copiii lor şi turmele lor şi cirezile lor le-au lăsat în ţinutul Gosen.

9. Şi cu el s-au suit şi care şi călăreţi; şi a fost o tabără foarte mare.

10. Şi au venit la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, şi acolo l-au plâns cu plângere mare* şi jale adâncă; şi Iosif a făcut tatălui său un bocet de şapte* zile.

11. Şi locuitorii ţării, canaaniţii, au văzut bocetul de la aria lui Atad şi au zis: „Acesta este un bocet mare pentru egipteni“. De aceea locului aceluia i s-a pus numele Abel-MiţraimBocetul Egiptenilor sau Câmpia Egiptenilor, care este dincolo de Iordan.

12. Şi fiii săi au făcut* cu el cum le poruncise.

13. Şi fiii săi l-au dus în ţara Canaan şi l-au înmormântat în peştera din ogorul Macpela, pe care Avraam o cumpărase* împreună cu ogorul, ca stăpânire a unui loc de înmormântare, de la Efron hetitul, în faţa lui Mamre.

14. Şi după ce au înmormântat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, el şi fraţii săi şi toţi cei care se suiseră cu el ca să-l înmormânteze pe tatăl său.

15. Şi fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor a murit şi au zis: „Poate că Iosif ne va urî şi ne va întoarce tot răul* pe care i l-am făcut“.

16. Şi au trimis la Iosif, zicând: „Înainte de a muri, tatăl tău a poruncit, zicând:

17. Aşa să-i spuneţi lui Iosif: «Te rog, iartă acum vina fraţilor tăi şi păcatul lor, pentru că ţi-au făcut* rău». Şi acum, iartă, te rugăm, vina robilor Dumnezeului* tatălui tău“. Şi Iosif a plâns când i-au vorbit ei.

18. Şi fraţii lui s-au dus şi ei şi s-au aruncat* înaintea feţei lui şi au zis: „Iată, suntem robii tăi“.

19. Şi Iosif le-a zis: „Nu vă temeţi*; sunt eu* în locul lui Dumnezeu?

20. Voi*, în adevăr, aţi gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu* a gândit spre bine, ca să facă aşa cum este astăzi, să păstreze viaţa unui mare popor.

21. Şi acum, nu vă temeţi: vă voi hrăni* pe voi şi pe copiii voştri“. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit inimii.

22. Şi Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi Iosif a trăit o sută zece ani.

23. Şi Iosif a văzut pe copiii lui Efraim din* a treia generaţie; de asemenea şi fiii lui Machir*, fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii* lui Iosif.

24. Şi Iosif a zis fraţilor săi: „Eu mor; şi Dumnezeu* vă va cerceta negreşit şi vă va sui din ţara aceasta în ţara pe care a jurat-o lui Avraam*, lui Isaac* şi lui Iacov*“.

25. Şi Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreşit; şi să ridicaţi* oasele mele de aici“.

26. Şi Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. Şi l-au îmbălsămat*; şi a fost pus într-un sicriuLit. „arcă“, „chivot“ în Egipt.