GenezaSau „ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE (MOISE I)“

Capitolul 3

Ispitirea şi căderea omului

1. Şi şarpele* era mai şiret decât orice animal al câmpului pe care îl făcuse Domnul Dumnezeu. Şi el a spus femeii: „Oare aşa a spus Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină»?“

2. Şi femeia a zis şarpelui: „Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm*,

3. dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncaţi din el şi să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»“.

4. Şi şarpele* a spus femeii: „Nicidecum nu veţi muri.

5. Pentru că Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el vi se vor deschide* ochii şi veţi fi ca* DumnezeuEbr. „Elohim“; sau „veţi fi dumnezei“, cunoscând binele şi răul“.

6. Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi că era plăcut pentru ochi şi că pomul era de dorit ca să dea inteligenţă; şi a luat* din rodul lui şi a mâncat; şi a dat şi soţului ei care era cu ea şi el a mâncat.

7. Şi li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi*. Şi au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri.

8. Şi au auzit glasulSau „sunetul“ Domnului Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei. Şi omul şi soţia lui s-au ascuns* de faţa Domnului Dumnezeu, în mijlocul pomilor grădinii.

9. Şi Domnul Dumnezeu a strigat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?“

10. Şi el a spus: „Am auzit glasul Tău în grădină şi m-am temut*, pentru că sunt gol; şi m-am ascuns“.

11. Şi El a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?“

12. Şi omul a spus: „Femeia* pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat“.

13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?“ Şi femeia a spus: „Şarpele* m-a amăgit şi am mâncat“.

Consecinţele căderii omului

14. Şi Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat eşti tu între toate vitele şi între toate animalele câmpului. Vei merge pe pântecele tău şi vei mânca ţărână* în toate zilele vieţii tale.

15. Şi vrăjmăşie* voi pune între tine şi femeie şi între sămânţa* ta şi sămânţa ei*; eaSămânţa femeii, ebr. masculin îţi va zdrobi* capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“.

16. Femeii i-a zis: „Îţi voi mări foarte mult durerile naşterii şi sarcina ta; cu durere* vei naşte copii; şi dorinţa* ta va fi spre soţul tău şi el va stăpâni* peste tine“.

17. Şi lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat* de glasul soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care ţi-am poruncit, zicând: «Să nu mănânci* din el», blestemat* este pământul din cauza ta; cu trudă* vei mânca din el în toate zilele vieţii tale;

18. şi îţi va da spini şi mărăcini; şi vei mânca iarba* câmpului.

19. În sudoarea* feţei tale vei mânca pâine, până te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; pentru că ţărână* eşti şi în ţărână* te vei întoarce“.

20. Şi omul a pus soţiei sale numele EvaViaţă, pentru că ea* este mama tuturor celor vii.

21. Şi Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi soţiei sale îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.

22. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul din Noi*, să cunoască binele şi răul. Şi acum, să nu-şi întindă mâna şi să ia şi din pomul* vieţii şi să mănânce şi să trăiască pentru totdeauna…!“

23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a scos din grădina Edenului, ca să lucreze* pământul din care fusese luat.

24. Şi l-a alungat* pe om; şi a pus heruvimii* şi flacăra sabiei strălucitoare spre răsăritul* grădinii EdenuluiSau „şi a pus la răsăritul grădinii Edenului heruvimii şi sabia învăpăiată care se întorcea în toate părţile“, ca să păzească drumul către pomul vieţii.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)