1. La început* DumnezeuEbr. „Elohim“ înseamnă divinitatea absolută, Dumnezeirea, şi este pluralul de la „Eloah“ (Cel Suprem) a creat* cerurile şi pământul.

2. Şi pământul era pustiuSau „fără formă“ şi gol*; şi întuneric* era peste suprafaţa adâncului. Şi Duhul* lui Dumnezeu Se mişca* peste suprafaţa apelor.

3. Şi Dumnezeu* a zis: „Să fie lumină*!“ Şi a fost lumină.

4. Şi Dumnezeu a văzut lumina, că era bună; şi Dumnezeu a făcut despărţire între lumină* şi întuneric.

5. Şi Dumnezeu a numit lumina zi* şi întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâiSau „o zi“.

6. Şi Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere în mijlocul apelor* şi să despartă apele de ape“.

7. Şi Dumnezeu a făcut întinderea şi a despărţit* apele care erau dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra* întinderii. Şi aşa a fost.

8. Şi Dumnezeu a numit întinderea ceruri. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

9. Şi Dumnezeu a zis: „Să se strângă* la un loc apele de sub ceruri şi să se arate* uscatul!“ Şi aşa a fost.

10. Şi Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar strângerea* apelor a numit-o mări. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

11. Şi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetaţie, iarbă* care face sămânţă, pomi roditori* care fac rod după felul lor, în care este sămânţa lor, pe pământ“. Şi aşa a fost.

12. Şi pământul a dat vegetaţie, ierburi care fac sămânţă, după felul lor, şi pomi care fac rod, în care este sămânţa lor, după felul lor. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

14. Şi Dumnezeu a zis: „Să fie luminătoriLit. „purtători de lumină“* în întinderea* cerurilor, ca să facă despărţire între zi şi noapte; şi să fie ca semne* şi ca anotimpuri şi ca zile şi ani;

15. şi să fie ca luminători în întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ“. Şi aşa a fost.

16. Şi Dumnezeu a făcut* cei doi mari luminători: luminătorul* cel mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele*.

17. Şi Dumnezeu i-a pusLit. „i-a dat“ în întinderea cerurilor ca să dea lumină pe pământ

18. şi ca să stăpânească asupra zilei şi asupra nopţii* şi ca să facă despărţire între lumină şi întuneric. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

20. Şi Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de mulţimi de fiinţeSau „suflete“ vii şi să zboare păsări deasupra pământului, sub întindereaLit. „pe faţa întinderii“ cerurilor“.

21. Şi Dumnezeu a creat vieţuitoarele* mari din ape şi fiecare fiinţă vie care se mişcă, de care mişună apele, după felul lor, şi fiecare pasăre înaripată, după felul ei. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

22. Şi Dumnezeu le-a binecuvântat, zicând: „Fiţi roditori* şi înmulţiţi-vă şi umpleţi apele în mări; şi păsările să se înmulţească pe pământ“.

23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.

24. Şi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul fiinţe vii* după felul lor, vite şi târâtoare şi animale ale pământului, după felul lor“. Şi aşa a fost.

25. Şi Dumnezeu a făcut animalele* pământului, după felul lor, şi vitele, după felul lor, şi fiecare târâtoare a pământului, după felul său. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

26. Şi Dumnezeu a zis: „Să facem omSau „oameni“, „omenire“; ebr. „adam“, adică „de pământ“ după chipul* Nostru*, după asemănarea Noastră; şi ei să stăpânească* peste peştii mării şi peste păsările cerurilor şi peste vite şi peste tot pământul şi peste orice târâtoare care se târăşte pe pământ“.

27. Şi Dumnezeu l-a creat pe omOmul, rasa umană după chipul* Său; l-a creat după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească* şi parte femeiască i-a creat.

28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Fiţi roditori* şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării şi peste păsările cerurilor şi peste orice vietate care se mişcă pe pământ“.

29. Şi Dumnezeu a zis: „Iată, v-am dat orice iarbă care face sămânţă, care este pe suprafaţa întregului pământ, şi orice pom în care este rod cu sămânţă în elLit. „rodul unui pom care face sămânţă“: să vă fie* ca hrană.

30. Şi oricărui animal* al pământului şi oricărei păsări* a cerurilor şi oricărei târâtoare care se târăşte pe pământ, în care este un suflet viu, i-am dat ca hrană orice iarbă verde“. Şi aşa a fost.

31. Şi Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi, iată, era foarte bine*. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.