1. Şi a fost aşa: după aceste lucruri i s-a spus lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav“. Şi el a luat cu sine pe cei doi fii* ai săi, pe Manase şi pe Efraim.

2. Şi i s-a dat de ştire lui Iacov, zicând: „Iată, Iosif, fiul tău, vine la tine“. Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.

3. Şi Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic* mi S-a arătat în Luz*, în ţara Canaanului, şi m-a binecuvântat.

4. Şi mi-a zis: „Iată, te voi face să fii roditor şi te voi înmulţi şi voi face din tine o mulţime de popoare; şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca stăpânire* pentru totdeauna.

5. Şi acum, cei doi fii* ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului până am venit eu la tine în Egipt, vor fi ai mei: Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.

6. Iar familia ta pe care o vei naşteSau „ai născut-o“ după ei să fie a ta; ei vor fi numiţi după numele fraţilor lor în moştenirea lor.

7. Şi, când am venit din Padan*, Rahela* a murit lângă mine în ţara Canaanului, pe drum, când mai era o bucată oarecare de mers până la Efrata; şi am înmormântat-o acolo, pe drum spre Efrata, adică Betleem“.

8. Şi Israel a văzut pe fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?“

9. Şi Iosif a zis tatălui său: „Sunt* fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici“. Şi el a zis: „Adu-mi-i, te rog, ca să-i* binecuvântez“.

10. Dar ochii* lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, nu putea să vadă. Şi i-a apropiat de el; şi el i-a sărutat* şi i-a îmbrăţişat.

11. Şi Israel a zis lui Iosif: „Nu gândeam să-ţi mai văd* faţa; şi, iată, Dumnezeu m a făcut să-ţi văd şi sămânţa“.

12. Şi Iosif i-a luat de la genunchii lui şi s-a plecat* cu faţa la pământ.

13. Şi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în dreapta sa, spre stânga lui Israel, şi pe Manase în stânga sa, spre dreapta lui Israel, şi i-a apropiat de el.

14. Şi Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim – şi el era cel mai mic – şi mâna stângă pe capul lui Manase, încrucişându-şi mâinile, pentru că Manase* era cel întâi-născut.

15. Şi a binecuvântat* pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat* părinţii mei, Avraam şi Isaac,

Dumnezeul care a fost păstorul* meu de când sunt până în ziua aceasta,

16. Îngerul* care m-a răscumpărat din orice rău

să binecuvânteze pe aceşti tineri;

şi numele meu să fie chemat peste ei

şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac;

şi să crească* devenind o mulţime în mijlocul ţăriiSau „pământului““.

17. Şi, când a văzut Iosif că tatăl său şi-a pus* mâna dreaptă pe capul lui Efraim, a fost rău în ochii săi şi a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

18. Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, pentru că acesta este cel întâi-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui“.

19. Dar tatăl său n-a vrut şi a zis: „Ştiu*, fiul meu, ştiu; şi el va ajunge un popor şi va fi mare şi el, dar cu adevărat fratele său cel mai mic* va fi mai mare decât el; şi sămânţa lui va deveni o mulţime de naţiuni“.

20. Şi i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând:

„În* tine va binecuvânta Israel, zicând:

«Să te facă Dumnezeu ca pe Efraim şi ca pe Manase!»“

Şi a pus pe Efraim înaintea lui Manase.

21. Şi Israel a zis lui Iosif: „Iată, eu mor; şi Dumnezeu* va fi cu voi şi vă va aduce din nou în ţara părinţilor voştri.

22. Şi îţi dau ţie o parte mai mult* decât au fraţii tăi, pe care am luat-o din mâna amoritului, cu sabia mea şi cu arcul meu“.