GenezaSau „ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE (MOISE I)“

Capitolul 37

1. Şi Iacov a locuit în ţara în care tatăl* său locuise temporar, în ţara Canaanului.

Iosif în Canaan

2. Aceştia sunt urmaşii lui Iacov: Iosif, fiind în vârstă de şaptesprezece* ani, păşteaSau „păzea“, „îngrijea“ turma cu fraţii săi; şi încă tânăr, era cu fiii Bilhei* şi cu fiii Zilpei, soţiile tatălui său. Şi Iosif transmitea tatălui său vorbele lor* cele rele.

3. Şi Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi fiii săi, pentru că era fiul bătrâneţii* sale; şi i-a făcut o cămaşă* pestriţăSau „o haină lungă, cu mâneci“.

4. Şi fraţii săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii lui, şi îl urau* şi nu-i puteau vorbi cu pace.

5. Şi Iosif a visat un vis* şi l-a istorisit fraţilor săi, şi ei l-au urât şi mai mult.

6. Şi le-a zis: „Ascultaţi, vă rog, visul acesta pe care l-am visat:

7. şi, iată, noi legam snopi pe câmp; şi, iată, snopul meu s-a ridicat şi stătea drept; şi, iată, snopii voştri l-au înconjurat şi s-au plecat* cu faţa la pământ înaintea snopului meu“.

8. Şi fraţii săi i-au zis: „Vei domni tu în adevăr peste noi? Sau vei stăpâni tu în adevăr peste noi?“ Şi l-au urât şi mai mult pentru visele lui şi pentru cuvintele lui.

9. Şi a visat şi un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi şi a zis: „Iată, am mai visat un vis; şi, iată, soarele şi luna şi unsprezece* stele se plecau cu faţa la pământ înaintea mea“.

10. Şi l-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Şi tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce este acest vis pe care l-ai visat? Vom veni noi, în adevăr, eu şi mama ta şi fraţii* tăi, să ne plecăm cu faţa la pământ înaintea ta?“

11. Şi fraţii* săi îl invidiau, dar tatăl său păstra* cuvântul acesta.

12. Şi fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor la Sihem.

13. Şi Israel a zis lui Iosif: „Nu pasc fraţii tăi turma la Sihem*? Vino, şi te voi trimite la ei“. Şi el i-a zis: „Iată-mă!“

14. Şi i-a zis: „Du-te, te rog, vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi dacă turma este bineLit. „în pace“ şi adu-mi veşti“. Şi l-a trimis din valea Hebron*; şi el a ajuns la Sihem.

15. Şi l-a găsit un om şi, iată, rătăcea pe câmp. Şi omul acela l-a întrebat, zicând: „Ce cauţi?“

16. Şi el a zis: „Caut pe fraţii mei; spune-mi, te rog, unde* pasc ei turmele“.

17. Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici, pentru că i-am auzit spunând: „Să mergem la Dotan*“.

18. Şi Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit în Dotan. Şi ei l-au văzut de departe. Şi, înainte de a se apropia de ei, au uneltit* împotriva lui să-l omoare.

19. Şi au zis unul altuia: „Iată, vine făuritorul de vise!

20. Veniţi acum dar şi să-l omorâm* şi să-l aruncăm într-una din gropi; şi vom zice*: o fiară sălbatică l-a mâncat. Şi vom vedea ce vor ajunge visele lui“.

21. Şi Ruben* a auzit şi l-a scăpat din mâna lor şi a zis: „Să nu-i luăm viaţa!“

22. Şi Ruben le-a zis: „Nu vărsaţi sânge; aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustiu, dar nu puneţi mâna pe el“, ca să-l scape din mâna lor, să-l dea înapoi tatălui său.

23. Şi a fost aşa: când a venit Iosif la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosif de cămaşa lui, de cămaşa cea pestriţă care era pe el.

24. Şi l-au luat şi l-au aruncat în groapă; şi groapa era goală, nu era apă în ea.

25. Şi s-au aşezat jos să mănânce* pâine; şi şi-au ridicat ochii şi s-au uitat şi, iată, o caravană de ismaeliţi* venea din Galaad; şi cămilele lor erau încărcate cu mirodenii şi cu balsam* şi cu smirnăLit. „ladanum“, o răşină aromată, mergând ca să le ducă în Egipt.

26. Şi Iuda a zis fraţilor săi: „Ce folos vom avea dacă vom ucide pe fratele nostru şi-i vom ascunde* sângele?

27. Veniţi şi să-l vindem ismaeliţilor; şi mâna* noastră să nu fie asupra lui; pentru că este fratele* nostru, carnea* noastră“. Şi fraţii lui au ascultat.

28. Şi treceau* bărbaţii madianiţi, nişte negustori. Şi au tras şi au scos pe Iosif din groapă şi l-au vândut* ismaeliţilor cu douăzeci* de arginţi. Şi ei l-au dus* pe Iosif în Egipt.

Jalea lui Iacov

29. Şi Ruben s-a întors la groapă şi, iată, Iosif nu era în groapă; şi şi-a sfâşiat* hainele.

30. Şi s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu* este; şi eu, unde să mă duc?“

31. Şi au luat cămaşa* lui Iosif şi au înjunghiat un ţap şi au muiat cămaşa în sânge.

32. Şi au trimis cămaşa pestriţă şi au adus-o tatălui lor şi au zis: „Aceasta am găsit: veziSau „recunoaşte“, „cercetează“ acum dacă este cămaşa fiului tău sau nu“.

33. Şi el a recunoscut-o şi a zis: „Cămaşa fiului meu! O fiară* sălbatică l-a mâncat; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat!“

34. Şi Iacov şi-a sfâşiat* hainele şi şi-a pus un sac peste coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile.

35. Şi toţi fiii săi şi toate fiicele sale s-au ridicat* ca să-l mângâie, dar el nu voia să fie mângâiat şi zicea: „Jelind* voi coborî la fiul meu în Locuinţa morţilorEbr. „Şeol““. Şi tatăl său l-a plâns.

36. Şi madianiţii l-au vândut* în Egipt lui Potifar, slujitorul lui FaraonRege (sau: Soare), căpetenia gărzilor.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)