1. Şi cerurile şi pământul şi toată oştirea* lor au fost terminate.

2. Şi, în ziua a şaptea*, Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea pe care o făcuse; şi, în ziua a şaptea, S-a odihnit* de toată lucrarea Sa pe care o făcuse.

3. Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o*, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea Sa, pe care a creat-o Dumnezeu, făcând-o.

4. Acestea* sunt originileSau „generaţiile“ cerurilor şi ale pământului, când au fost create,

5. în ziua când Domnul DumnezeuEbr. „Yahve Elohim“ (Yahve sau Yehova sau Yhvh este numele absolut al Divinităţii); „Domnul“ este redarea numelui „Yahve“, iar „Domnul“ este redarea numelui „Adonai“; („Adonai“ este nume relativ în Divinitate) a făcut pământ şi ceruri şi orice arbust* al câmpului, înainte de a fi pe pământ, şi orice iarbă a câmpului înainte de a fi încolţit; pentru că Domnul Dumnezeu nu făcuse încă să plouă* pe pământ şi nu era om ca să lucreze* pământul.

6. Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului.

7. Şi Domnul Dumnezeu l-a întocmitA modelat, ca olarul pe om din ţărâna* pământului şi i-a suflat* în nări* suflarea de viaţă; şi omul a devenit* un suflet viu.

8. Şi Domnul Dumnezeu a plantat o grădină* în EdenPlăcere, spre răsărit*, şi acolo a pus pe omul pe care-l întocmise.

9. Şi, din pământ, Domnul Dumnezeu a făcut să crească* tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat şi pomul* vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei* binelui şi răului.

10. Şi un râu* ieşea din Eden ca să ude grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.

11. Numele unuia este PisonRevărsare: el înconjoară toată ţara Havila*, unde este aur.

12. Şi aurul din ţara aceea este bun; acolo este bedelium* şi piatră de onix.

13. Şi numele râului al doilea este GhihonCurgere: el înconjoară toată ţara lui CuşEtiopia.

14. Şi numele râului al treilea este HidechelRepede; râul Tigru*: el curge înainte, spre AsiriaSau „curge prin faţa Asiriei“. Şi al patrulea râu este EufratulRodire, Apă dulce*.

15. Şi Domnul Dumnezeu a luat pe omEbr. „adam“ şi l-a pus* în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

16. Şi Domnul Dumnezeu a poruncit omului, zicând: „Din orice pom din grădină poţi să mănânci în voieLit. „mâncând vei mânca“, ebraism des întâlnit.

17. Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci*, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri* negreşit“.

18. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face* un ajutor potrivitSau „perechea lui“, „corespunzător lui“, „asemenea lui“ (şi în v.20)“.

19. Şi Domnul Dumnezeu întocmise din pământ toate animalele* câmpului şi toate păsările cerurilor şi le-a adus* la om, ca să vadă cum le va numi. Şi oricum numea omul fiecare vietate, aşa îi era numele.

20. Şi omul a dat nume tuturor vitelor şi păsărilor cerurilor şi tuturor vieţuitoarelor câmpului; dar pentru omEbr. „adam“ nu s-a găsit nici un ajutor potrivit.

21. Şi Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn* adânc peste om; şi el a adormit. Şi a luat una din coastele lui şi a închis carnea la loc.

22. Şi din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcutLit. „a zidit“ o femeie şi a adus-o* la om.

23. Şi omul a zis: „Aceasta este acum os* din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeieEbr. „işa“, pentru că a fost luată din* bărbatEbr. „iş““.

24. De aceea va lăsa* omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa şi vor fi un singur trupLit. „spre o singură carne“.

25. Şi erau amândoi goi*, omul şi soţia sa, şi nu se ruşinau*.