GenezaSau „ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE (MOISE I)“

Capitolul 47

Iacov înaintea lui Faraon

1. Şi Iosif a venit* şi i-a vorbit lui Faraon şi a zis: „Tatăl meu şi fraţii mei şi turmele lor şi cirezile lor şi tot ce au ei au venit din ţara Canaanului; şi, iată, sunt în ţinutul Gosen*“.

2. Şi a luat cinci bărbaţi dintre fraţii săi şi i-a prezentat înaintea* lui Faraon.

3. Şi Faraon a zis fraţilor lui: „Care* este ocupaţia voastră?“ Şi ei au zis lui Faraon: „Robii* tăi sunt păstori, atât noi, cât şi părinţii noştri“.

4. Şi au zis lui Faraon: „Am venit să locuim* temporar în ţară, pentru că nu este păşune pentru turmele pe care le au robii tăi, pentru că foametea* este mare în ţara Canaanului; şi acum, te rugăm, să locuiască robii tăi în ţinutul* Gosen“.

5. Şi Faraon a vorbit lui Iosif, zicând: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

6. Ţara Egiptului* este înaintea ta; aşază pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în partea cea mai bună* a ţării: să locuiască în ţinutul Gosen. Şi dacă ştii printre ei oameni destoinici*, atunci pune-i căpetenii peste vite, peste ce este al meu“.

7. Şi Iosif a adus pe tatăl său, Iacov, şi l-a prezentat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvântat* pe Faraon.

8. Şi Faraon a zis lui Iacov: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?“

9. Şi Iacov a zis lui Faraon: „Zilele* anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine* şi rele şi nu ajung* la zilele anilor vieţii părinţilor mei în zilele pribegiei lor“.

10. Şi Iacov a binecuvântat pe Faraon şi a ieşit dinaintea lui Faraon.

11. Şi Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o stăpânire în ţara Egiptului, în partea cea mai bună a ţării, în ţara lui Ramses*, cum poruncise Faraon.

12. Şi Iosif hrănea* cu pâine pe tatăl său şi pe fraţii săi şi toată casa tatălui său, după familiile lorSau „după numărul copiilor lor“.

Scumpete în Egipt

13. Şi în toată ţara nu era pâine, pentru că foametea era foarte mare; şi ţara Egiptului* şi ţara Canaanului erau istovite de foamete.

14. Şi Iosif* a strâns tot argintul care se afla în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului pentru grâul pe care-l cumpărau; şi Iosif a adus argintul în casa lui Faraon.

15. Şi, când s-a terminat argintul în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif, zicând: „Dă-ne pâine! De ce* să murim în faţa ta? Pentru că ne lipseşte argintul“.

16. Şi Iosif a zis: „Daţi vitele voastre, şi vă voi da pâine pentru vitele voastre, dacă lipseşte argintul“.

17. Şi şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat în schimb pâine pentru cai şi pentru oile din turme şi pentru vitele din cirezi şi pentru măgari. Şi i-a hrănit cu pâine pentru toate vitele lor în anul acela.

18. Şi s-a sfârşit anul acela; şi au venit în al doilea an şi i-au zis: „Nu vom ascunde domnului meu că ne lipseşte argintul, şi animalele noastre sunt ale domnului meu, şi n-a rămas nimic înaintea domnului meu, decât trupurile noastre şi ogoareleSau „pământurile“ noastre.

19. Pentru ce să murim înaintea ochilor tăi, atât noi cât şi ogoarele noastre? Cumpără-ne pentru pâine, pe noi şi ogoarele noastre, şi noi şi ogoarele noastre vom fi robi lui Faraon; şi dă-ne sămânţă, ca să trăim, şi să nu murim, şi să nu se pustiască ţara“.

20. Şi Iosif a cumpărat tot pământul Egiptului pentru Faraon, pentru că egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul lui, pentru că îi apăsa foametea. Şi pământul a ajuns al lui Faraon.

21. Şi a mutat pe popor în cetăţi, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă margine a lui.

22. Numai* pământul preoţilor nu l-a cumpărat, pentru că preoţii aveau o parte rânduităSau „un drept legal“ de la Faraon şi mâncau din partea pe care le-o dăduse Faraon; şi ei nu şi-au vândut pământul.

23. Şi Iosif a zis poporului: „Iată, v-am cumpărat astăzi, pe voi şi pământurile voastre, pentru Faraon; iată sămânţă pentru voi: însămânţaţi pământul.

24. Şi va fi aşa: la secerişuri veţi da lui Faraon a cincea* parte şi cele patru părţi vor fi ale voastre, pentru sămânţa câmpului şi pentru mâncare, vouă şi celor care sunt în casele voastre şi pentru mâncare copiilor voştri“.

25. Şi au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să căpătăm* favoare în ochii domnului meu şi vom fi robi ai lui Faraon“.

26. Şi Iosif a făcut o lege până în ziua aceasta asupra pământurilor Egiptului, ca a cincea parte să fie a lui Faraon. Numai pământurile* preoţilor n au fost ale lui Faraon.

27. Şi Israel a locuit* în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen; şi au avut proprietăţi în el şi au fost roditori* şi s-au înmulţit foarte mult.

Sfârşitul lui Iacov se apropie

28. Şi Iacov a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani; şi zilele* lui Iacov, anii vieţii sale, au fost o sută patruzeci şi şapte de ani.

29. Şi s-au apropiat* zilele lui Israel ca să moară. Şi a chemat pe fiul său, Iosif, şi i-a zis: „Dacă am căpătat favoare în ochii tăi, te rog, pune-ţi* mâna sub coapsa mea şi arată-mi* bunătate şi adevăr; te rog, să nu mă înmormântezi* în Egipt.

30. Ci, când voi fi culcat* cu părinţii mei, să mă duci din Egipt şi să mă înmormântezi* în mormântul lor“. Şi el a zis: „Voi face după cuvântul tău“.

31. Şi el a zis: „Jură-mi!“ Şi i-a jurat*. Şi Israel s-a închinat* pe capul patuluiÎn Septuaginta „pe vârful toiagului“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)