GenezaSau „ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE (MOISE I)“

Capitolul 27

Isaac ia binecuvântarea prin înşelăciune

1. Şi a fost aşa: când a îmbătrânit Isaac şi ochii* i se întunecaseră, de nu putea vedea, a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare*, şi i-a zis: „Fiul meu!“

2. Şi el i-a zis: „Iată-mă“. Şi el a zis*: „Iată acum, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.

3. Acum dar ia-ţi, te rog, armele, tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi prinde-mi* vânat.

4. Şi găteşte-mi bucate gustoase, cum* îmi plac mie, şi adu-mi-le să mănânc, ca să te binecuvânteze* sufletul meu înainte de a muri“.

5. Şi Rebeca a auzit când a vorbit Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp să prindă vânat şi să-l aducă.

6. Şi Rebeca* a vorbit lui Iacov, fiul ei, zicând: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind lui Esau, fratele tău, spunând:

7. «Adu-mi vânat şi găteşte-mi bucate gustoase, ca să mănânc şi să te binecuvântez înaintea Domnului, înainte de moartea mea».

8. Şi acum, fiul meu, ascultă* glasul meu în ceea ce-ţi poruncesc.

9. Mergi, te rog, la turmă şi ia-mi de acolo doi iezi dintre capre şi voi pregăti din ei bucate* gustoase pentru tatăl tău, cum îi plac lui.

10. Şi le vei duce la tatăl tău, ca să mănânce şi să te binecuvânteze înainte de moartea sa“.

11. Şi Iacov a zis mamei sale Rebeca: „Iată, Esau, fratele meu, este* păros, iar eu sunt fără păr.

12. Poate că tatăl meu mă va pipăi* şi voi fi înaintea lui ca un înşelător şi voi aduce* asupra mea blestem, iar nu binecuvântare“.

13. Şi mama lui i-a zis: „Peste* mine fie blestemul tău, fiul meu! Ascultă numai de glasul meu şi mergi şi adu-mi“.

14. Şi a mers şi i-a luat şi i-a adus mamei sale; şi mama lui a gătit bucate gustoase, cum îi plăceau tatălui său.

15. Şi Rebeca a luat hainele de preţ* ale lui Esau, fiul său cel mai mare, care erau la ea în casă, şi a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mai mic.

16. Şi pieile iezilor le-a pus pe mâinile lui şi pe partea fără păr a gâtului său.

17. Şi bucatele gustoase şi pâinea pe care o făcuse le-a dat în mâna fiului său, Iacov.

18. Şi el a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!“ Şi el a zis: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiul meu?“

19. Şi Iacov a zis tatălui său: „Eu sunt Esau, întâiul-născut al tău; am făcut cum mi-ai zis. Ridică-te*, te rog, şezi şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze* sufletul tău“.

20. Şi Isaac a zis fiului său: „Cum ai găsit aşa de repede, fiul meu?“ Şi el a zis: „Pentru că Domnul Dumnezeul tău* mi l-a trimis înainte“.

21. Şi Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te, te rog, ca să te pipăi*, fiul meu, dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu“.

22. Şi Iacov s-a apropiat de Isaac, tatăl său, şi el l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau“.

23. Şi nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase*, ca mâinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvântat.

24. Şi a zis: „Eşti tu cu adevărat fiul meu, Esau?“ Şi el a zis: „Eu sunt“.

25. Şi a zis: „Adu-mi-l aproape şi voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu“. Şi i l-a adus aproape şi a mâncat; şi i-a adus vin şi a băut.

26. Şi tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te acum şi sărută-mă, fiul meu“.

27. Şi el s-a apropiat şi l-a sărutat. Şi a mirosit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat*, şi a zis:

„Iată, mirosul* fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat-o* Domnul.

28. Şi Dumnezeu să-ţi dea din roua* cerurilor

şi din grăsimea* pământului

şi belşug de grâu şi de must*.

29. Popoare să-ţi slujească

şi naţiuni să se plece* înaintea ta!

Să fii stăpân peste fraţii tăi

şi fiii* mamei tale să se plece înaintea ta!

Blestemat* să fie cel care te va blestema

şi binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta“.

30. Şi a fost aşa: după ce a sfârşit Isaac de binecuvântat pe Iacov, şi Iacov tocmai ieşise dinaintea tatălui său Isaac, a intrat Esau, fratele lui, de la vânătoarea sa.

31. Şi gătise şi el bucate gustoase şi le-a adus tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Să se ridice* tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvânteze* sufletul tău“.

32. Şi Isaac, tatăl său, i-a zis: „Cine* eşti tu?“ Şi el a zis: „Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut, Esau“.

33. Şi Isaac s-a cutremurat cu foarte mare tremur şi a zis: „Cine este deci cel care a prins vânatul şi mi l-a adus? Şi am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. Şi va fi binecuvântat*“.

34. Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a strigat cu glas* foarte tare şi foarte amărât şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!“

35. Şi el i-a zis: „Fratele tău a venit* cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea“.

36. Şi el a zis: „Oare nu pe drept a fost numit* el Iacov? Pentru că acum a doua oară m-a înşelat; mi-a luat* dreptul de întâi-născut şi, iată, acum mi-a luat binecuvântarea“. Şi a zis: „N-ai păstrat o binecuvântare pentru mine?“

37. Şi Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpânul* tău şi i-am dat pe toţi fraţii săi ca robi şi l-am înzestrat cu grâu* şi cu must, şi ce voi face acum pentru tine, fiul meu?“

38. Şi Esau a zis tatălui său: „Ai numai o binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!“ Şi Esau şi-a ridicat glasul* şi a plâns.

39. Şi Isaac, tatăl său, a răspuns şi i-a zis:

„Iată, locuinţa* ta va fi înSau „lipsită de“ grăsimea pământului

şi în roua* cerurilor de sus;

40. şi vei trăi din sabia ta;

şi vei sluji* fratelui tău;

şi va fi aşa: când te vei răsculaSau „te vei ridica“*,

vei scutura jugul lui de pe grumazul tău“.

Ura lui Esau faţă de Iacov

41. Şi Esau l-a urât* pe Iacov din cauza binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Se apropie zilele* de jale pentru tatăl meu şi voi ucide* pe fratele meu Iacov“.

42. Şi cuvintele lui Esau, fiul său cel mai mare, au fost spuse Rebecăi. Şi ea a trimis şi a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, şi i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se mângâie cu privire la tine că te va ucide*.

43. Acum dar, fiul meu, ascultă* glasul meu şi ridică-te, fugi în Haran* la Laban*, fratele meu.

44. Şi rămâi la el câteva zile, până va trece furia fratelui tău;

45. până va trece mânia fratelui tău de la tine şi va uita* ce i-ai făcut; atunci voi trimite şi te voi aduce de acolo. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?“

46. Şi Rebeca a zis lui Isaac: „M-am săturat* de viaţă din cauza fiicelor lui Het! Dacă Iacov* îşi va lua soţie dintre fiicele lui Het, ca acestea, dintre fiicele ţării, la ce bun îmi va fi viaţa?“



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)