GenezaSau „ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE (MOISE I)“

Capitolul 42

Prima călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

1. Şi Iacov* a văzut că era grâu în Egipt; şi Iacov a zis fiilor săi: „De ce vă uitaţi unul la altul?“

2. Şi a zis: „Iată, am auzit că în Egipt este grâu; coborâţi acolo şi cumpăraţi-ne grâu, ca să trăim* şi să nu murim“.

3. Şi zece fraţi ai lui Iosif au coborât să cumpere grâu din Egipt.

4. Dar Iacov nu l-a trimis cu fraţii săi pe Beniamin, fratele* lui Iosif, pentru că zicea: „Să nu i se întâmple vreo nenorocire“.

5. Şi fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei printre cei care veneau; pentru că era foamete în ţara* Canaanului.

6. Şi Iosif era guvernator peste ţară; el vindea la tot poporul ţăriiSau „la tot poporul de pe pământ“*. Şi fraţii lui Iosif au venit şi s-au plecat* înaintea lui cu feţele la pământ.

7. Şi Iosif a văzut pe fraţii săi şi i-a recunoscut, dar a făcut pe străinul înaintea lor şi le-a vorbit* aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?“ Şi ei au zis: „Din ţara Canaanului, ca să cumpărăm de mâncare“.

8. Şi Iosif* i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.

9. Şi Iosif şi-a adus aminte* de visele pe care le visase despre ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit să vedeţi locurile neîntăriteLit. „goliciunea“ ale ţării“.

10. Şi ei i-au zis: „Nu, domnul* meu, ci robii tăi au venit să cumpere de mâncare.

11. Noi toţi suntem fiii unui singur om; suntem cinstiţi*; robii tăi nu sunt iscoade“.

12. Şi el le-a zis: „Nu; ci aţi venit să vedeţi locurile neîntăriteLit. „goliciunea“ ale ţării“.

13. Şi ei au zis: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fiii unui singur om din ţara Canaanului; şi, iată, cel mai mic este astăzi la tatăl nostru şi unul* nu mai este“.

14. Şi Iosif le-a zis: „Este ceea ce v-am spus eu, zicând: „Sunteţi iscoade“.

15. Prin aceasta veţi fi încercaţi; pe viaţa* lui Faraon, că nu veţi ieşi de aici, dacă nu va veni aici fratele vostru cel mai mic.

16. Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi veţi rămâne închişi şi cuvintele voastre vor fi încercate, dacă este adevăr în voi; iar dacă nu, pe viaţa lui Faraon, că sunteţi iscoadeSau „în adevăr, voi sunteţi iscoade““.

17. Şi i-a pus împreună sub pază trei zile.

18. Şi, a treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi aceasta şi veţi trăi; eu mă tem* de Dumnezeu.

19. Dacă sunteţi cinstiţi, să rămână unul dintre fraţii voştri legat în casa închisorii voastre, iar voi plecaţi, duceţi grâu pentru foamea caselor voastre

20. şi aduceţi* pe fratele vostru cel mai mic la mine, şi vorbele voastre vor fi adeverite, şi nu veţi muri“. Şi au făcut aşa.

21. Şi ziceau unul către altul: „Cu adevărat suntem vinovaţi* pentru fratele nostru, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său, când se ruga de noi şi nu l-am ascultat; de aceea* a venit strâmtorarea aceasta peste noi“.

22. Şi Ruben le-a răspuns, zicând: „Nu v-am spus* eu, zicând: «Nu păcătuiţi împotriva băiatului!»? Dar n-aţi ascultat; şi acum, iată, şi sângele* lui ne este cerut“.

23. Şi nu ştiau că Iosif înţelegea, pentru că era un traducător între ei.

24. Şi a plecat de la ei şi a plâns*. Şi s-a întors la ei şi le-a vorbit şi a luat dintre ei pe Simeon* şi l-a legat înaintea ochilor lor.

Întoarcerea în Canaan a fraţilor lui Iosif

25. Şi Iosif a poruncit să le umple saciiSau „vasele“ cu grâu şi să pună înapoi argintul fiecăruia în sacul său şi să le dea* şi merinde pentru drum. Şi aşa* le-au făcut.

26. Şi şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat de acolo.

27. Şi unul dintre ei şi-a deschis* sacul, ca să dea nutreţ măgarului său la locul de popas, şi a văzut argintul său şi, iată, era la gura sacului său.

28. Şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi, iată, este chiar în sacul meu!“ Şi li s-a tulburat inima şi s-au cutremurat, zicând unul altuia: „Ce ne-a făcut* Dumnezeu?“

29. Şi au venit la Iacov, tatăl lor, în ţara Canaanului, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:

30. „Omul acela, domnul ţării, ne-a vorbit* aspru şi ne-a luat drept iscoade ale ţării.

31. Şi noi i-am zis: «Suntem cinstiţi*, nu suntem iscoade.

32. Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai mic este astăzi cu tatăl nostru în ţara Canaanului».

33. Şi omul acela, domnul ţării, ne-a zis: «Prin aceasta* voi cunoaşte că sunteţi cinstiţi: lăsaţi pe unul din fraţii voştri la mine şi luaţi grâu pentru foamea caselor voastre şi plecaţi.

34. Şi aduceţi la mine pe fratele vostru cel mai mic şi voi cunoaşte că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi cinstiţi; vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi face* negoţ în ţar㻓.

35. Şi a fost aşa: pe când îşi goleau sacii, iată, legătura* cu argint a fiecăruia era în sacul său. Şi ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argint şi s-au înspăimântat.

36. Şi Iacov, tatăl lor, le-a zis: „Voi m-aţi lipsit* de copii! Iosif nu este şi Simeon nu este şi vreţi să luaţi pe Beniamin? Toate acestea sunt împotriva mea“.

37. Şi Ruben a vorbit tatălui său, zicând: „Să omori pe amândoi fiii mei, dacă nu ţi-l aduc înapoi; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi!“

38. Dar el a zis: „Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele* său este mort şi el a rămas singur; şi dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire* pe drumul pe care mergeţi, cu durere veţi coborî perii* mei albi în Locuinţa morţilor“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)