1. De aceea şi inima mea tremură şi sare din locul ei.

2. Ascultaţi atent vuietul* glasului Său şi murmurul care iese din gura Lui!

3. Îl trimiteSau „Îl îndreaptă“ sub toate cerurile, şi fulgerulLit. „lumina“ Lui până la marginile* pământului.

4. După elFulger mugeşte un glas, tună cu glasul măreţiei Sale; şi nu opreşte fulgerele când se aude* glasul Său.

5. Dumnezeu tună în chip minunat cu glasul Său, făcând lucruri* mari, pe care noi nu le înţelegem.

6. ✡ Pentru că El zice zăpezii*: «Cazi pe pământ!», tot aşa şi ploii torenţiale, chiar şi revărsărilor de ploaie ale puterii Sale.

7. El pecetluieşte mâna fiecărui om, ca toţi oamenii să cunoască* lucrarea SaSau „ca toţi oamenii pe care i-a făcut să cunoască“.

8. Şi fiarele intră* în culcuşurile lor şi rămân în vizuinile lor.

9. Din cămara de la sud vine furtuna şi din vânturile de la nord, frigul.

10. Prin suflarea* lui Dumnezeu se face gheaţa şi lăţimea apelor se strânge.

11. Şi cu multă umezeală încarcă norii* groşi; lumina Lui împrăştie norulSau „El împrăştie norul Său scânteietor“;

12. şi se întorc în orice parte prin călăuzirea Sa, ca să facă* tot ce le porunceşte El, pe faţa pământului locuit,

13. fie că-i face să vină ca o nuia*, fie pentru ţara* Sa, fie spre îndurare*.

14. ✡ Pleacă-ţi urechea la aceasta, Iov, stai* liniştit şi deosebeşte lucrările minunate ale lui Dumnezeu!

15. Ştii tu cum le-a aşezat Dumnezeu şi cum face să strălucească fulgerul din norul Său?

16. Înţelegi* tu plutirea norilor groşi, lucrările minunate ale Celui care este desăvârşit* în cunoştinţă?

17. Cum ţi se încălzesc hainele, când dă odihnă pământului prin vântul de sud?

18. Ai întins* tu cu El cerurile, tari ca o oglindă turnată?

19. Învaţă-ne ce să-I spunem! Nu ne putem ordona cuvintele din cauza întunericului*.

20. I se va spune dacă voi vorbi? Dacă cineva ar vorbi, hotărât că ar fi înghiţit.

21. Şi acum nu se vede cum străluceşte lumina, ea este ascunsă în nori; dar va trece vântul şi leCerurile va curăţa.

22. De la nord vine auroraSau „lumina aurie“ (în zona de nord era mult aur); o măreţie înfricoşătoare este în jurul lui Dumnezeu!

23. Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge*. El este măreţ în putere*; şi în judecată şi în belşug de dreptate, El nu întristeazăSau „nu răspunde“.

24. De aceea oamenii se vor teme* de El; El nu ia aminte la nici unul din cei înţelepţi* cu inimaSau „nici unul care se socoteşte înţelept cu inima nu-L poate vedea““.