1. Suflarea mea se pierdeLit. „se strică“, zilele mele se sting; mormântulLit. „mormintele“* este pentru mine.

2. Nu sunt batjocoritori în jurul meu şi nu locuieşte ochiul meu în mijlocul jignirilor* lor?

3. Te rog, fii Tu garanţie* pentru mine la Tine; cine este cel care va da mâna cu mine?

4. Pentru că le-ai ascuns inima* faţă de pricepere: de aceea nu-i vei înălţa.

5. Cine trădează pe prieteni pentru pradă – chiar şi ochii* fiilor lui se vor topi.

6. ✡ Şi m-a făcut de batjocurăSau „un proverb al“* popoarelor şi am ajuns ca unul de scuipat* în faţă.

7. Şi ochiul* meu se întunecă de întristare şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8. Cei drepţi vor fi uimiţi de aceasta şi cel nevinovat* se va ridica împotriva celui neevlavios.

9. Dar cel drept îşi va ţine calea lui şi cel cu mâinile* curate va creşte în putere.

10. Dar cât despre voi toţi, vă rog, veniţi* din nou; şi nu voi găsi un om înţelept* printre voi.

11. ✡ Zilele mele au trecut*, planurile mele s-au năruit, chiar gândurile dragi ale inimii mele.

12. Ei prefac noaptea în zi: îşi închipuie lumina aproape, în prezenţa întunericului!

13. Dacă aştept, Locuinţa morţilor îmi este casa; îmi aştern patul în întuneric;

14. strig gropiiSau „putrezirii“: «Tu eşti tatăl meu!»; viermelui*: «Mama mea şi sora mea!»

15. Şi unde-mi este atunci speranţa*? Da, speranţa mea cine o va vedea?

16. Ea va coborî la zăvoarele Locuinţei morţilor, când odihna* va fi împreună cu mineSau „când ne vom odihni împreună“ în ţărână“.