1. Sufletul meu este dezgustat* de viaţa mea; voi da curs liber plângerii mele, voi vorbi* în amărăciunea sufletului meu.

2. Voi zice lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine.

3. Îţi placeSau „Este potrivit pentru Tine“ să asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor* Tale şi să străluceşti peste sfatul* celor răi?

4. Ai ochi de carne? Vezi* Tu cum vede omul muritor?

5. Sunt zilele Tale ca zilele unui muritor, şi anii* Tăi ca zilele omului,

6. ca să cercetezi nelegiuirea mea şi să-mi vezi păcatul,

7. când ştii* că nu sunt rău şi că nimeni nu scapă* din mâna Ta?

8. Mâinile* Tale m-au format şi m-au întocmit de jur-împrejur într-un tot; şi Tu mă înghiţi!

9. Adu-Ţi aminte, Te rog, că Tu* m-ai întocmit ca lutul şi că Tu mă vei întoarce* din nou în ţărână.

10. Nu m-ai muls Tu ca laptele şi m-ai închegat ca brânza?

11. M-ai îmbrăcat* cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane,

12. mi-ai dat viaţă şi îndurare şi grija Ta mi-a păstrat duhul.

13. Şi aceste lucruri le ascundeai Tu în inima Ta; ştiu că aceasta era în Tine.

14. ✡ Dacă am păcătuit, m-ai urmărit* şi nu mă vei considera nevinovat de nelegiuirea mea.

15. Dacă am fost rău*, vai de mine! Şi dacă am fost drept*, nu mi-aş ridica eu capul, fiind sătul de dispreţ şi văzându-mi necazul*.

16. Şi el creşte: mă urmăreşti* ca un leu fioros şi-Ţi arăţi din nou minunile Tale în mine.

17. Îţi înnoieşti martorii împotriva mea şi-Ţi înmulţeşti furia împotriva mea. Rău după rău şi timp de trudă sunt cu mine.

18. ✡ Şi pentru ce* m-ai scos din pântece? Mi-aş fi dat duhul şi nici un ochi nu m-ar fi văzut!

19. Aş fi ca şi cum n-aş fi fost; din pântece aş fi fost dus la mormânt!

20. Nu sunt* zilele mele puţine? Încetează deci şi lasă-mă singur*, ca să-mi revin puţin,

21. înainte de a mă duce şi să nu mă mai întorc* niciodată, în ţara* întunericului şi a umbrei* morţii,

22. o ţară întunecoasă ca întunericul gros al umbrei morţii, fără nici o rânduială, unde strălucirea este ca întunericul gros».