1. Şi Elihu a continuat şi a zis:

2. „Aşteaptă-mă puţin şi îţi voi arăta că încă mai am cuvinte pentru Dumnezeu.

3. Îmi voi aduce de departe cunoştinţa şi voi da dreptate Ziditorului meu.

4. Pentru că, în adevăr, cuvintele mele nu vor fi mincinoase; Cel desăvârşit în cunoştinţă este cu tine.

5. Iată, Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte*; este puternic* în tăria inimii.

6. El nu salvează viaţa celui rău, dar face dreptate celor întristaţi.

7. El nu-Şi întoarce* ochii de la cei drepţi, ci i-a aşezat pentru totdeauna chiar cu* împăraţi pe tron; şi ei sunt înălţaţi.

8. Şi dacă, legaţi în lanţuri*, sunt prinşi în corzile întristării,

9. atunci le arată lucrarea lor şi răzvrătirile lor, pentru că au lucrat cu mândrieSau „pentru că au devenit mari“.

10. Şi le deschide* urechea spre disciplină şi le porunceşte să se întoarcă de la nelegiuire.

11. Dacă ascultă şi-I slujesc, îşi vor sfârşi* zilele în bunăstare şi anii în desfătări.

12. Dar, dacă nu ascultă, vor pieri de sabieSau „suliţă“ şi vor muri* fără cunoştinţă.

13. Dar cei nelavioşiSau „cei făţarnici“ în inimă îngrămădesc mânie*; nu strigă când El îi leagă.

14. Sufletul lor moare în tinereţe* şi viaţa lor este printre cei necuraţiLit. „cei dedaţi infamiei“.

15. Pe cel întristat, El îl scapă prin întristarea lui şi îi deschide urechea în asuprire.

16. Chiar aşa te-ar fi scos şi pe tine din gura nenorocirii, la loc larg*, unde nu este strâmtorare, şi grăsimeaSau „masa ta ar fi fost liniştită şi plină de grăsime“* ar fi fost din belşug* în hrana de pe masa ta.

17. Dar tu eşti plin de judecata celui rău; judecata şi dreptatea se ţin de tine.

18. Pentru că este mânie*, păzeşte-te ca nu cumva să fii luat de pedeapsă; atunci o mare* răscumpărare nu-ţi va folosi.

19. Va preţui El bogăţiile* tale? Nu, nici aurul, nici toate resursele puterii.

20. Nu dori noaptea, când popoarele sunt luate din locul lor.

21. Păzeşte-te, nu te întoarce* spre nelegiuire: pentru că aceasta ai ales* mai degrabă decât întristareaSau „necazul“.

22. ✡ Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa; cine învaţă* pe alţii ca El?

23. Cine I-a rânduit* calea Sa? Şi cine* a zis: «Tu ai făcut nedreptate»?

24. Adu-ţi aminte să glorifici* lucrarea Lui, pe care oamenii o laudă în cântări.

25. Toţi oamenii o privesc; omul o vede de departe.

26. Iată, Dumnezeu este mare şi noi nu înţelegemSau „nu-L cunoaştem“*. Nici numărul anilor* Săi nu poate fi pătruns.

27. Pentru că El atrage picăturile* de apă, ele se răspândesc în ploaie* din aburul pe care-l formează,

28. pe care cerurile* îl toarnă în picuri din belşug peste omSau „peste mulţimea oamenilor“.

29. Şi poate pricepe cineva răspândirea norilor*, bubuitul cortului Său?

30. Iată, El întinde* lumina Sa în jurul Lui şi acoperă adâncul măriiSau „şi cu rădăcinile mării Se acoperă“.

31. Pentru că prin acestea* judecă El popoarele; El dă* de mâncare din belşug.

32. Îşi acoperă mâinile cu fulgerulLit. „lumina“ şi îi porunceşte unde să loveascăSau „şi îl descarcă împotriva potrivnicului“.

33. Tunetul* lui vesteşte despre el, chiar şi vitele îi anunţă venirea.