1. ✡ Şi Elifaz din Teman a răspuns şi a zis:

2. „Dacă s-ar încerca un cuvânt către tine, te-ai mâhni? Dar cine* se poate opri să nu vorbească?

3. Iată, tu ai învăţat pe mulţi şi ai întărit mâinile* slabe.

4. Cuvintele tale au ridicat pe cel care se poticnea şi ai întărit genunchii* care se plecau.

5. Şi acum necazul a venit peste tine şi eşti mâhnit, te atinge* pe tine şi eşti tulburat!

6. N-a fost temerea ta de Dumnezeu încrederea ta, şi integritatea* căilor tale, speranţa* ta?

7. ✡ Adu-ţi aminte, te rog, cine, fiind nevinovat*, a pierit? Şi unde au fost nimiciţi cei drepţi?

8. După cum am văzut eu, cei care ară* nelegiuirea şi seamănă tulburarea, o seceră.

9. La suflarea* lui Dumnezeu sunt nimiciţi şi la răsuflarea nărilor Lui, ei pier.

10. Răcnetul leului şi glasul leului fioros şi dinţii* leilor tineri sunt zdrobiţi.

11. Leul bătrân piere din lipsă de pradă şi puii* leoaicei se împrăştie.

12. ✡ Acum s-a furişat un cuvânt până la mine şi urechea mea i-a prins şoapta*.

13. În gânduri din viziuni* de noapte, când cade somnul adânc peste oameni,

14. m-a cuprins teama* şi fiorul şi acesta a făcut să-mi tremure toate oasele.

15. Şi un duhSau „o adiere“ a trecut pe dinaintea feţei mele; mi s-a zbârlit părul pe carne.

16. El stătea nemişcat, dar nu i-am putut distinge înfăţişarea. Un chip era înaintea ochilor mei; am auzit un susur lin şi un glas:

17. «Poate fi omul* muritor mai drept decât Dumnezeu? Poate fi un om mai curat decât Creatorul* său?

18. Iată, El nu Se încrede* în slujitorii Săi şi găseşte greşeliSau „nebunie“ la îngerii Săi:

19. Cu cât mai mult* pe cei care locuiesc în case de lut*, a căror temelie* este în ţărână, care sunt striviţi ca molia?

20. De dimineaţă până seara sunt* zdrobiţi, pier* pentru totdeauna fără să se ia aminte la ei.

21. Nu este smulsă* funia cortului lor în ei? Mor, şi nu cu înţelepciune*!»