1. Nu are omul o viaţă de luptăSau „un timp de slujire“* pe pământ? Şi nu sunt zilele lui ca zilele unui lucrător plătit*?

2. Cum tânjeşte robul după umbră şi cum îşi aşteaptă lucrătorul plata,

3. aşa sunt făcut, să am luni de deşertăciune*; şi nopţi de necaz sunt rânduite pentru mine.

4. Dacă mă culc, zic: «Când* mă voi trezi şi îşi va încheia noaptea măsuraLit. „va fi măsurată seara»?» Şi sunt sătul de frământări până în revărsatul zorilor.

5. Carnea* mea este acoperită de viermi* şi de coji de ţărână, pielea mea crapă şi face puroi.

6. Zilele mele* trec mai repede decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără speranţă*.

7. Adu-Ţi aminte că viaţa mea* este o suflare; ochiul meu nu va mai vedea* binele.

8. Ochiul* celui care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi vor fi asupra mea şi eu nu voi mai fi*.

9. Norul se împrăştie* şi trece; aşa şi cel care coboară* în Locuinţa morţilor, nu se va mai ridica,

10. nu se va mai întoarce la casa lui, iar locul* lui nu-l va mai cunoaşte.

11. ✡ De aceea nu-mi voi mai stăpâni* gura; voi vorbi în strâmtorarea duhului meu, mă voi plânge* în amărăciunea sufletului meu.

12. Sunt eu o mare sau un monstru* marin, de pui străji asupra mea?

13. Când zic: «Patul* meu mă va mângâia, culcuşul meu îmi va alina plângerea»,

14. atunci mă înspăimânţi prin visuri şi mă îngrozeşti cu viziuni,

15. încât sufletul meu alege sugrumarea, moartea mai bine decât oaseleProbabil corpul slăbit ca un schelet mele!

16. Le dispreţuiesc*, nu voi trăi pentru totdeauna! Lasă-mă*, pentru că zilele* mele sunt o suflareSau „deşertăciune“!

17. ✡ Ce este* omul, ca să-l preţuieşti şi ca inima Ta să se ocupe cu el,

18. şi ca să-l cercetezi* în fiecare dimineaţă şi ca să-l încerci în fiecare clipă?

19. Până când nu-Ţi vei abate* privirea de la mine şi nu mă vei lăsa liniştit, până îmi voi înghiţi saliva?

20. Am păcătuit*: ce Ţi-am făcut? Păzitor* al omului, de ce m-ai pus ca ţintă* a Ta, încât îmi sunt o povară mie însumi?

21. Şi pentru ce nu-mi ierţi* abaterea şi nu îndepărtezi nelegiuirea mea? Pentru că acum mă voi culca* în ţărână şi mă vei căuta şi nu voi mai fi“.