1. ✡ De la Cap. 3.1 până la 42.7, cartea Iov este scrisă sub formă de poezie; simbolul „✡“ indică împărţirea după subiectele importanteDupă aceasta, Iov şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua.

2. Şi Iov a răspuns şi a zis:

3. „Să piară* ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: «S-a zămislit un copil de parte bărbătească!»

4. Ziua aceea să fie întuneric*; să n-o caute DumnezeuEbr. „Eloah“ de sus şi să nu strălucească lumina peste ea!

5. Întunericul şi umbra morţii* s-o cuprindăLit. „s-o răscumpere“; un nor să se aşeze peste ea; tot ce întunecă ziua s-o înspăimânte*!

6. Noaptea aceea: s-o cuprindă negura, să nu se bucureSau „să nu se adauge“ între zilele anului, să nu intre în numărul lunilor!

7. Iată, pustieSau „sterilă“ să rămână noaptea aceea! Nici un sunet de bucurie să nu vină în ea!

8. S-o blesteme cei care blestemă ziua, cei care sunt gata* să trezească leviatanul!

9. Să se întunece stelele amurgului ei; să aştepte lumină şi să nu fie şi să nu vadă genele zorilor!

10. Pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele, nici n-a ascuns necazul dinaintea ochilor mei.

11. ✡ Simbolul „✡ “ indică alineateleDe ce n-am murit* din pântece – să fi ieşit din pântece şi să-mi fi dat duhul?

12. Pentru ce m-au întâmpinat genunchii*? Şi pentru ce sânii, ca să sug?

13. Pentru că acum aş zace* şi aş fi liniştit; aş dormi şi aş avea odihnă,

14. cu împăraţii şi cu sfătuitorii pământului, care au ziditSau „care rezidesc“* locuri pustii pentru ei înşişi,

15. sau cu stăpânitorii care aveau aur*, care îşi umpleau casele cu argint;

16. sau, ca o naştere* timpurieStârpitură, avorton, n-aş mai fi fost, ca pruncii care n-au văzut lumina!

17. Acolo cei răi încetează să tulbure şi acolo cei sleiţi de puteri se odihnesc*.

18. Acolo cei captivi sunt uşuraţi cu toţii, nu aud* glasul asupritorului.

19. Cel mic şi cel mare sunt acolo şi robul este eliberat de stăpânul său.

20. ✡ Pentru ce se dă* lumină celui care este în necaz şi viaţă celor amărâţi* la suflet,

21. care aşteaptă* moartea şi nu este şi sapă pentru ea mai mult decât pentru comorile* ascunse,

22. care se bucură foarte mult şi se veselesc când găsesc mormântul,

23. omului căruia îi este ascunsă calea lui şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit* din toate părţile?

24. Pentru că suspinul meu vine înaintea pâinii* mele şi gemetele mele se varsă* ca apele.

25. De ceea ce m-am temut aceea a venit peste mine; şi ceea ce mă înspăimânta m-a ajuns.

26. Nu eram în siguranţă, nici n-aveam linişte, nici n-aveam odihnă şi a venit tulburarea“.