1. Pentru ce nu sunt strânse timpurile* la Cel Atotputernic? Şi pentru ce nu văd zilele* Lui cei care-L cunosc?

2. ✡ Unii mută semnele* de hotar, răpesc turmele şi le pasc,

3. alungă măgarul orfanilor* şi iau garanţie boul văduvei,

4. abat pe cei nevoiaşi* din cale; cei întristaţi* ai pământului se ascund împreună.

5. Iată, ca măgarii* sălbatici în pustiu, ei ies* la lucrul lor, căutând cu sârguinţă prada; pustiul le dă mâncare pentru copiii lor;

6. ei taie de pe câmp nutreţul lui şi strâng boabele după culesul viei celui rău;

7. petrec* noaptea goi, fără îmbrăcăminte, şi n-au învelitoare în frig;

8. sunt udaţi de ploile repezi ale munţilor şi, din lipsă de adăpost, îmbrăţişează* stânca…

9. Smulg pe orfan* de la sân şi iau garanţie de la săracSau „ceea ce are săracul pe el“;

10. aceştia umblă goi, fără îmbrăcăminte şi, flămânzi, cară snopii;

11. între zidurile lorAle celor răi ei storc untdelemnul, calcă teascurile şi suferă de sete.

12. Gem oamenii din cetate şi strigă sufletul celor răniţi: şi Dumnezeu nu le ţine* în seamă nebuniaSau „neevlavia“.

13. ✡ Alţii sunt răzvrătiţi împotriva luminii, nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

14. Ucigaşul se scoală odată cu lumina*, omoară* pe cel întristat şi nevoiaş şi noaptea este ca un hoţ.

15. Şi ochiul* adulterului pândeşte amurgul, zicând: «Nici un ochi nu mă va vedea*»; şi îşi pune un văl pe faţă.

16. Pe întuneric sparg* casele; ziua se închid înăuntruSau „casele pe care şi le-au însemnat ziua“, nu cunosc lumina*;

17. pentru că dimineaţa este pentru ei toţi umbra morţii, pentru că ei sunt obişnuiţi cu spaimele umbrei morţii.

18. ElOmul cel rău este iute pe faţa apelor – partea lor este blestemată pe pământ – el nu se întoarce pe calea viilor.

19. Seceta şi căldura seacă apele zăpezii; aşa şi Locuinţa morţilor pe cei care au păcătuit.

20. Pântecele îl va uita*; viermele* se va ospăta dulce cu el; nu va mai fi amintit*; şi nedreptatea va fi frântă ca un copac.

21. El jefuieşte pe cea sterilă care nu naşte şi nu face bine* văduvei.

22. El îi trage şi pe cei puternici cu puterea sa; se ridică şi nimeni nu este sigur de viaţă.

23. Dumnezeu îl aşază în siguranţă şi el se bizuie pe aceasta; dar ochii Săi sunt asupra* căilor lor.

24. Sunt înălţaţi pentru puţin şi nu mai sunt*; sunt coborâţi; ca toţi ceilalţi sunt strânşi şi sunt tăiaţi ca vârful spicelor.

25. Şi dacă nu este aşa acum, cine mă va face* mincinos şi va face cuvântul meu de nimic?“