Pagina curentă: GBV 2001 » Vechiul Testament » Iov 24
Iov
Capitolul 24
1. Pentru ce nu sunt strânse timpurile* la Cel Atotputernic? Şi pentru ce nu văd zilele* Lui cei care-L cunosc?
2. ✡ Unii mută semnele* de hotar, răpesc turmele şi le pasc,
3. alungă măgarul orfanilor* şi iau garanţie boul văduvei,
4. abat pe cei nevoiaşi* din cale; cei întristaţi* ai pământului se ascund împreună.
5. Iată, ca măgarii* sălbatici în pustiu, ei ies* la lucrul lor, căutând cu sârguinţă prada; pustiul le dă mâncare pentru copiii lor;
6. ei taie de pe câmp nutreţul lui şi strâng boabele după culesul viei celui rău;
7. petrec* noaptea goi, fără îmbrăcăminte, şi n-au învelitoare în frig;
8. sunt udaţi de ploile repezi ale munţilor şi, din lipsă de adăpost, îmbrăţişează* stânca…
9. Smulg pe orfan* de la sân şi iau garanţie de la săracSau „ceea ce are săracul pe el“;
10. aceştia umblă goi, fără îmbrăcăminte şi, flămânzi, cară snopii;
11. între zidurile lorAle celor răi ei storc untdelemnul, calcă teascurile şi suferă de sete.
12. Gem oamenii din cetate şi strigă sufletul celor răniţi: şi Dumnezeu nu le ţine* în seamă nebuniaSau „neevlavia“.
13. ✡ Alţii sunt răzvrătiţi împotriva luminii, nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.
14. Ucigaşul se scoală odată cu lumina*, omoară* pe cel întristat şi nevoiaş şi noaptea este ca un hoţ.
15. Şi ochiul* adulterului pândeşte amurgul, zicând: «Nici un ochi nu mă va vedea*»; şi îşi pune un văl pe faţă.
16. Pe întuneric sparg* casele; ziua se închid înăuntruSau „casele pe care şi le-au însemnat ziua“, nu cunosc lumina*;
17. pentru că dimineaţa este pentru ei toţi umbra morţii, pentru că ei sunt obişnuiţi cu spaimele umbrei morţii.
18. ElOmul cel rău este iute pe faţa apelor – partea lor este blestemată pe pământ – el nu se întoarce pe calea viilor.
19. Seceta şi căldura seacă apele zăpezii; aşa şi Locuinţa morţilor pe cei care au păcătuit.
20. Pântecele îl va uita*; viermele* se va ospăta dulce cu el; nu va mai fi amintit*; şi nedreptatea va fi frântă ca un copac.
21. El jefuieşte pe cea sterilă care nu naşte şi nu face bine* văduvei.
22. El îi trage şi pe cei puternici cu puterea sa; se ridică şi nimeni nu este sigur de viaţă.
23. Dumnezeu îl aşază în siguranţă şi el se bizuie pe aceasta; dar ochii Săi sunt asupra* căilor lor.
24. Sunt înălţaţi pentru puţin şi nu mai sunt*; sunt coborâţi; ca toţi ceilalţi sunt strânşi şi sunt tăiaţi ca vârful spicelor.
25. Şi dacă nu este aşa acum, cine mă va face* mincinos şi va face cuvântul meu de nimic?“